Stau și mă întreb mereu care trebuie să fie doza de tupeu în viața unui om care să-l împingă să facă niște lucruri de care nu va scăpa întreaga viață. Ce resort sau ce mecanisme rulează în softul său încât să-i dea voie să doarmă bine, după ce aruncă o flegmă pe mai toată societatea?

Dar atunci când încearcă să mintă în față nu numai oamenii din breasla sa, dar și pe cei care au bunul simț de-a trăi decent și pe picioarele lor în țara asta? Dar mai ales atunci când iau parte cu bună știință la schimbarea unui set de valori pe care ar trebui să traiască bine o societate. Căci în ultimele luni sunt oameni care s-au angajat să ia parte la una dintre cele mai mari mistificări de le-am putut vedea vreodată. Iată exemplele.

Trei lucrători în poliție și armată, cadre universitare chiar, vin și ne spun că domnul Petre Tobă nu și-a plagiat lucrarea de doctorat. Lucrarea domnului Tobă, văzută de zeci de specialiști are zeci de pagini identice cu a unui cetățean numit Tucmuruzm și nu numai. Nu dau detalii, sunt publice de luni bune.

Motivele pentru care cei trei spun că nu asistăm la un plagiat sunt absolut sfidătoare.  „Internetul nu poate fi considerat o persoana in acceptiunea legii, ori, in situatia de fata, neavand persoana prevazuta de lege careia sa ii fie atribuit referatul rezulta, pe cale de consecinta, ca nu poate fi vorba de plagiat, intrucat nu sunt intrunite conditiile legale.”

Așadar internetul este o entitate de care te poți folosi, informațiile apărând acolo precum prunele și merele în copac. Nici măcar în bancurile cu polițiști prostia asta nu poate fi spusă. Dar cea in care ni se spune ca Tobă nu știa cu computerul și de asta nu putea plagia? Să înțeleg că domnii de la Poliție și-au făcut șeful analfabet funcțional ca să-l scape?

Desigur nu, miza lor este mai mare. Ei trebuie să stabilească un nou standard, o nouă raportare la realitatea actuală. Una care să lea dea posibilitatea de-a păstra drepturile rezultate din munca altora.

Nu este un caz singular. Când Tăriceanu a sărit o coadă, situație pe care ar fi putut-o trata cu decență și umor, ba chiar mânuind-o în scop electoral, am aflat că alesul român este un supra-om și că deasupra lui curg privilegiile.

Ni s-a explicat cu asupră de măsură că tocmai pentru că a fost votat, Tăriceanu poate trece prin viață și prin cozi altfel decât noi. Dar nu coada era importantă aici. Ci ideea că asupra noastră este o clasă călăuzitoare care are un pic mai mult decât noi. Coada era doar un pretext, ce trebuia să aflăm este că, în fapt, oamenii care conduc țara asta, pot sări de niște reguli ale decenței. O justificare pentru ani întregi de abuz și nesimțire ai unor conducători. Desăvârșirea unei clase superioare.

Să mergem un pic mai încolo. Cătălin Tolontan pune pe o anchetă în care se arată în zeci de spitale din România se moare pentru că cineva vinde dezinfectanți diluați. Ancheta este coroborată cu numeroase cazuri în care oamenii sunt îmbolnăviți de bacterii ucigașe.

Ancheta este acoperită de un întreg ansamblu de istorii, afirmații și întrebări. Contra-anchete fără documente, doar pe surse, vin să spună că lucrurile nu ar sta chiar așa. Că se dorește distrugerea spitalelor românești și a economiei românești. Neîncrederea trebuie sădită și în cei care mai vorbesc cu date și cu fapte. În ciuda faptului minor că și dacă unu la sută din anchetă ar fi adevărată și tot am avea o problemă. Un singur lot, un singur spital, un singur om să fi murit din această cauză și tot ar fi trebuit să știm.

Nu zăbovesc aici, căci aș putea să mai adaug ceva. În urmă cu două zile premierul Cioloș a făcut o declarație în care spunea că portul Constanța nu va fi privatizat ani buni. Reacțiile și articolele au fost tocmai pe dos. ”Minți, nu e adevărat, sigur pregătești ceva. O să vinzi țara, ticălosule!” Aceasta este completa mistificare și marea răstălmăcirea doar de dragul de a subsuma realitatea unor idei care trebuie să ne țină în încremenire.

Iar acestea sunt după cum urmează: România este atacată din exterior, ni se dorește răul, vor să ne fure și-au trimis oamenii aici. O alta spune că, de fapt, se vrea înlocuirea unor hoți cu alți hoți, că e doar o banală luptă pentru putere. Și că cei care dețin puterea acum sau o parte a ei sunt niște eroi care trebuie răsplătiți.

Să zicem că ar fi chiar așa. Că brusc, cineva vrea să ne îngenuncheze. Uitați-vă un pic la tot ce ne înconjoară, la calitate celor care ne conduc. Or fi ei victimele care se cred acum? Sau poate noi suntem victimele lipsei lor de calitate dovedite în ultimii 25 de ani?

Eu cred că faptele și trecutul apropiat vorbesc foarte bine despre noi. Sunteți mulțumii de politicienii români, dar de modul în care arată spitalele, dar de cozile de la administrațiile locale?

Dacă acceptăm să ne stabilească noile lor reguli, cele în care poți să folosești ce nu-i al tău, cele în care avem două rânduri de cetățeni, cele în care nu mai ai voie să pui la îndoială, cele în care realitatea este adaptată nevoilor grupului tău, atunci vom fi părtași la marea mistificare. Și o să mai băltim pe aici 25 de ani.