Și singura pe care o doresc este să ne dezbine. Să ne facă nesiguri, să ne transforme în radicali și să ne facă să renunțăm la valorile noastre. Și, da, au reușit.

Pentru că astăzi, Europa, cu România inclusă, nu face decât să dezbată dacă musulmanii sunt buni sau răi. Dăm o bătălie de proporții nu pentru a stabili modul în care ne apărăm de extremiști, ci devenim noi extremiști. Rămâne să stabilim între noi dacă o religie este bună sau rea, nu dacă unii oameni sunt sănătoși sau nu. 

Uităm foarte repede că în urmă cu 40 de ani, Europa se arunca singură în aer. ETA, IRA sau alții ca ei erau organizații ale creștinilor. Dar cred că nimeni nu a pus la îndoială atunci creștinismul, dar ne-am apărat.

Am devenit nesiguri, ne este frică să mergem mai departe, să vedem Europa și ne consolăm cu ideea că România este sigură. Că aici nu ne trebuie atentate, căci dacă ne ameninți cu 100 de mii de euro rezolvăm tot. Dar România e doar o parte din casa noastră, Europa.

Iar ceea ce trebuie să ne întrebăm este următorul lucru: de ce măsurile propuse de servicile secrete, supraevegheri și multe interceptări dau rateuri din când în când? Sau funcționează oare? Care e calea pe care o avem de ales? Nu cumva soluția este una singură și o evităm cu orice preț: curățarea de nemernici a zonei din Orientul Apropiat? Și asta pentru că soluția politică lipsește?

Ani de zile, societatea noastră s-a uitat cu atenție către drepturile individuale. Și considerăm că am progresat enorm. Nicicând în Europa nu au fost mai multe drepturi și libertăți individuale. Astăzi mare parte dintre noi ar fi dispuși să renunțe la ele, dar numai pentru o anumită religie sau culoare.

Cred că dacă azi renunțăm la toate acestea, teroriștii au repurtat o mare victorie.

Și, da, este război. Dar noi nu-l câștigăm dacă la rându-ne răspândim teroare. Faceți ce aveți de făcut. Puneți-vă oamenii la lucru, găsiți-i pe vinovați, pedepsiți-i, distrugeți matca lor și mergeți mai departe. Dar făceți-o potrivit legilor și valorilor noastre.