Pentru că în Paris am văzut cele mai frumoase ore de artă din toată lumea. Vinerea după prânz în marile muzee, în fața marilor opere de artă, se afla câte o clasă de elevi. La Quay d’Orsay era plin de sute de astfel de copii care învățau direct de la marii maeștri.

O astfel de operă în fața cărora se perindă copii nu face decât să deschidă mintea, să te apropie de artă, să te apropie de muzee. Explicațiile pe care le vei primi laolaltă cu sculptura, experiențele altora îți vor arăta și această latură a vieții care te face mai bun, mai calm, mai înțelegător.

Voi plăti pentru că o nație nu se construiește numai prin valorile sale individuale, nu se contruiește musai prin competiție și prin încercarea de a fi primul sau prin respectarea tuturor normelor sociale. O nație are nevoie de modele, de mândrie, de sentimentul că acel ceva este al tău. O nație are nevoie să se raporteze la ceva anume, iar această sculptură este un bun început.

De ce nu o copie? Pentru că o copie este o dezamăgire și-ți va fura din minte toate sentimentele pe care le-am numit mai sus.

Dar voi plăti și pentru că majoritatea oamenilor din țara asta nu o să aibă niciodată acces să vadă opera în marile muzee ale lumii. Nu vor avea posibilitatea să o vadă nici măcar la București. Pentru că atât poate să facă un stat, din când în când: să le dea acces oamenilor să la un simbol. Cupa Ligii Campionilor se plimbă un an de zile prin toate capitalele lumii, iar lumea stă la coadă să o vadă, admirând în același timp o bere. Mă aștept ca un guvern deștept să ducă lucrarea asta în toate colțurile țării să se minuneze fiecine de ea. Asta nu poate fi greșit pentru nimeni.

Și pentru că România are nevoie de modele. Chiar dacă nici lui Brâncuși nu-i place cum ar găsi țara. Și s-ar mira că pe Masa Tăcerii se bea bere și că el mai vorbește cu noi dintr-o reclamă. Poate e timpul să înțelegem ce ne-a lăsat.

Dar voi plăti și pentru că este un test. Unul la care rar suntem supuși. Guvernul nu o să dea toți banii. Depinde de noi să avem măcar un mic țel comun.