Pe aici nu trebuie să te grăbești că s-ar putea să o pățești. Mi-e greu să cred că la nivelul instituțiilor centrale există o țară mai puțin predictibilă, mai neserioasă sau pe care să nu te poți baza. Mă rog, cu excepția țărilor sud-americane și a celor uitate de democrație. Despre ce vorbesc? Aleg exemplele ultimei săptămâni.

Cea mai radicală lege anti-fumat din Europa stă să intre în vigoare. Nu se va mai putea fuma pe nicăieri. E jale mare. Un grup de oameni sesizează nemulțumirea și atunci se hotărăște să facă o treabă pentru toată lumea. Parlamentarii vor avea privilegiul de a fuma în interiorul clădirii unde s-a dat legea. Iar restul lumii primește cadou o lege în care poate fuma în spații desinate exclusiv fumătorilor.

Care o fi norma, cum ar trebui făcut? Unde este doza de echilibru? Dacă era necesară de ce nu s-a dezbătut deodată? Heirupism, urechism și mișcare odată cu valul.

Curtea Constituțională hotărăște că SRI nu are ce să facă în anchetele penale. Face o limitare prevăzută de lege, pune câteva lucruri în ordine. Nu-i ia dreptul SRI-ului de a face treabă, doar reașează câteva lucruri. Guvernul vine din urmă și supra-legiferează făcând SRI-ul și mai important decât era.

Cum ar trebui să stea lucrurile din punct de vedere al interesului public? Dar constituțional? Cum arată alte democrații, dincolo de un ”lux teoretic al  respectării drepturilor omului.” Nu știm exact, dar știm că putem să mergem în două părți deodată.

Ministrul Agriculturii încalcă o cutumă și anunță numele unui producător care are brânză infectată cu E.coli. Niciodată până acum autoritățile nu ne-au lăsat să știm  ce produs e rău sau nu. Și lumea dorea să afle. Acum c-au aflat, aproape l-au demis pe ministru. Și au reușit să construiască în interesul afacerilor și nu al siguranței alimentare.

Unde ar trebui să ne situăm în această chestiune? Dar în celălalte? Nu știm. Și asta dintr-un motiv simplu: discursul este partizan, în tabere și îndreptat unul împotriva celuilalt. Sub nicio formă nu se mai discută în interes public și nu se mai ajunge la un compromis rezonabil în interesul cetățeanului. Dar la un compromis în interesul celor două tabere întotdeauna. Așa că alegeți voi ce vă convine din variantele de mai sus. Și apoi aplicați varianta aleasă la ce-ar fi mai bine pentri copilul și familia dumneavoastră. O să aveți imediat un reper.