Ambasadorul SUA ne-a trimis o scrisoare publică. Când spun ne-a trimis, mă refer la noi, românii. Chestiunea în cauză este sosirea imigranților, în special a celor musulmani.

”Cred că România ar putea fi ţara est-europeană care să reprezinte un exemplu de toleranţă şi incluziune, primindu-i pe aceia care îşi doresc un viitor mai bun. Cei care îşi caută o nouă casă aduc cu ei energie şi idei, spirit antreprenorial şi entuziasm. Nu consideraţi acest lucru o potenţială povară pentru societate, ci o potenţială resursă. (…) Îi încurajez pe toţi locuitorii acestei minunate ţări cu o îndelungată istorie şi o foarte mare diversitate, să îi primească pe imigranţi şi să-i ajute să fie musulmani şi români.”

Mesajul e simplu și clar, mult mai aplicat decât a fost rostit de orice politician român. De fapt acesta este și motivul pentru care a vorbit Klemm. Niciun politician român nu a lansat niciun fel de mesaj pe această temă: nici neutru, darămite pozitiv.

Terenul a fost ocupat de Traian Băsescu, iar spațiul public este dominat de vocile radicale. Curentul pro-european nu este reprezentat decât de o mână de persoane care își asumă o sumă de injurii. România s-a depărtat rapid și sigur de politica centrului european.

Pe deasupra suntem și în an electoral. O să vezi curând că retorica asta se accentuează. Și după ce au tăcut ca lașii, în curând, politicienii români vor fi dispuși să cânte în strună celei mai puternice voci. Klemm știe că nu este exclus ca anul acesta chiar să se atingă un ton înalt anti-european.

Și ar mai fi ceva. Pe culoarele politicii de a București se vorbește din ce în ce mai des că în ultima ședință CSAT, România aproape că a abandonat politica europeană și a aderat la ideile grupului Vișegrad, adică radicalii Europei.

Administrația democrată de la Washington nu vede bine asta și a dat direcția. O să fie foarte interesant să-i văd pe liderii de la București cum se aliniază acum în spatele lui. Chiar și așa, rezolvarea nu este decât una temporară. Europa, cu politicienii ei experimentați încă bâjbâie. Și asta se întâmplă într-un loc în care credințele sunt ferme și ideile îndelung testate.

La București nu există nici credință, nici idei testate, nici experiență și nici măcar foarte multă carte, darămite viziune și clarviziune. De asta, în ciuda mesajului lui Klemm, mă aștept la cele mai greșite decizii.