Alegerea  lui Liviu Dragnea a scos din casă, pe o vreme imposibilă, câteva sute de mii de oameni. Că au venit de drag, că i-a scos primarul sau șeful de partid local, chiar nu mai are importanță. Dar mi-e imposibil să cred că au fost verificați și cu cine votează, pe sistemul pe care îl practică partidele la fiecare alegeri. În cabină au fost singuri. Ei cu ei.

Au votat ”Da” pentru Liviu Dragnea pentru că așa au crezut că e bine, pentru că așa li s-a spus sau pentru că un vot cu ”Nu”, nu făcea nicio diferență. Ei au votat ”Da” în ciuda dosarului lui Dragnea, a modului în care PSD s-a îndepărtat de stânga clasică, chiar și fără să știe zona în care se va duce acest partid. Au votat chiar dacă a existat un singur candidat, chiar dacă alți doritori au fost opriți din drum. Ei au votat un model politic care s-a dovedit a fi falimentar în ultimii ani. Și sunt dispuși să meargă mai departe în ciuda unor argumente minime de bun-simț. 

Cred, mai curând, că a fost și un test în care liderii partidului l-au făcut. Și au aflat câți oameni i-ar urma fără să clipească, indiferent de propunerile pe care le fac. Asta este armata partidului. 400 de mii de oameni care vor zice mereu ”Da”. Și este cea mai mare armată din România.

Dar eu aș vrea să-i știu pe cei doi la sută care au zis ”Nu”. Care au ieșit din casă, doar ca să-i dea cu tifla lui Dragnea. Aș vrea să știu de ce-au făcut-o. Împărtășesc motivele de mai sus sau au doar o antipatie față de Dragnea? Greu de spus. Sunt convins însă că printre ei se află vocea stingheră a unora care cred că acest partid trebuie să reprezinte altceva.

foto: shutterstock