Toată lumea este de acord că plecarea lui Sorin Oprescu de la Capitală redeschide competiția electorală pentru primul oraș al țării. Am fi naivi să credem că partidele nu-și vor pune acolo candidați sau că nu vor încerca să controleze această cursă. Și ar fi și nefiresc. Nu putem rade 25 de ani de funcționare democratică, chit că a fost una deformată. Ce avem de făcut este să le impunem partidelor standardele noastre. Dar întâi, o privire peste posibilii candidați sau mai exact peste numele vehiculate de presă și pe culoarele politicii.

Cristian Bușoi este înscris în cursa internă de la PNL. Bușoi are o carieră de europarlamentar, a condus Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dar cred că este inexistent marelui public. Omul nu vorbește rău, dar nu emană forță. În schimb emană prosperitate, având nu mai puțin de 9 terenuri, vreo trei case și numeroase conturi bancare. Sursa averii sale este compania CSB European Business Target, despre care sunt convins că se va vorbi mult în campania electorală. Bușoi este și el unul dintre absolvenții Colegiului Național de Informații și sunt convins că PNL l-ar vrea pentru că aparent este dintre politicienii noi, nepătați. Greu de crezut însă că va avea puterea de a însufleți masele.

Alina Gorghiu poate fi o candidată la PMB, dar sunt convins că-și dorește mai mult. Nu ajungi în fruntea partidului prezidențial fără să-ți fixezi ținte la nivelul statului. În plus, o candidatură ratată la Primărie îi poate aduce căderea în partid. De aceea cred că o și împing mulți în zonă. Nu cred că poate câștiga alegerile acestea, pentru că nu spune nimic și nu se profilează ca un lider. Va avea însă o campanie foarte bună și cred  că ar putea coaliza în jurul ei mai toate forțele de dreapta.

Ludovic Orban ar fi fost un bun primar, atunci când a candidat, în 2004. A avut un plan electoral corect, concret și idei clare pentru București. Omul chiar știe administrație, dar a pierdut sprijinul partidului și mulți nu l-ar sprijini tocmai pentru a nu deveni o forță în PNL. Dacă îl lasă, PNL ar putea avea un om care chiar se pricepe la treaba asta. Nu știu însă cât îl mai prizează dreapta.

Traian Băsescu a declarat că nu va mai candida. Ar fi un risc prea mare pentru el, dacă nu câștigă. Dar Băsescu este atipic și poate face orice. Sunt sigur că va aduna multe voturi, dar nu destule. Povestea sa este încă vie și orice adversar va avea îi va scoate în cale toate deziluziile mandatului de președinte.

Elena Udrea, căci și despre ea se vorbește, îi snopește în bătaie pe toți cei de mai sus. Problema ei este că are atât de multe dosare nerezolvate, încât nicio candidatură nu ar fi serioasă.

Piedone se ferește ca de dracu’ de orice candidatură. După ce a făcut în Sectorul 4, cu imaginea bună pe care o are la publicul larg, Piedone ar fi favorit. Doar că simte că odată intrat în bătălie o să aibă mari probleme cu parchetele. Piedone vine din sistem și nu are nici un chef să-și dea viața peste cap. Dacă stânga se va uni, foarte probabil va fi în spatele lui.

Robert Negoiță vrea cu adevărat la Capitală. Are partidul, are mijloacele, are experiență de un mandat, cât și voința necesară. Dar o să-l ajungă multe fantome din urmă. Nu cred că PSD ar avea îndoieli să-l trimită la bătaie, dar cred că Bucureștiul ar avea. Asta pentru că, în fapt, nu am face nici un progres.

În fine, ne rămâne Nicușor Dan. În ciuda discursului său automatic, moale și lipsit de pasiuni, Nicușor Dan a strâns 70 de mii de voturi în anul 2012. Va fi susținut de toată societatea civilă, va avea probabil și un partid și o campanie pe Facebook precum cea a lui Iohannis. Nicușor nici măcar nu este politician, dar este un om care a dovedit că își iubește orașul și că este dispus să facă ceva pentru el. Merită fiecare vot pe care-l primește, iar Bucureștiul ar putea să-i acorde o șansă importantă. Atenție, nu exclud în acest moment nicio altă candidatură sau surprize mari. În politica românească, nouă luni e un termen uriaș. Candidații la președinție nu-i știam cu trei luni înainte.

Dar aici intervine sistemul. În urmă cu trei ani, Nicușor Dan nu a intrat în CGMB pentru că sistemul nu a vrut, beneficiind de o lege strâmbă. Chiar Oprescu povestea cu ani în urmă, după un rând de alegeri pierdute la Capitală, că a fost dus de un ofițer SRI care i-a arătat într-o hazna mii de buletine de vot cu numele său. Așa că în toată povestea asta, trebuie să fie cineva care să și numere corect.

Nici aceasta nu este însă cea mai mare problemă. Epicentrul corupției în Primărie este de fapt Consiliul General. Fiecare vot de acolo trebuie uns și uns bine. Dacă nu sunt respectate cutumele, oamenii blochează, ies din sală sau amână după caz. Este pus la punct un întreg sistem de corupție și nici un document nu trece fără înțelegerea lor. Nu contează dacă sunt la putere sau în opoziție, nici măcar nu contează dacă primarul este al lor sau nu. Nimeni nu-i știe, nimeni nu-i verifică, sunt regii unui sistem care de fapt e putregaiul cel mai mare din administrația românească. Acolo va fi de fapt marele test al partidelor. Vor fi dispuse să oprească mașina de făcut bani sau o vor folosi mai departe? Fără rezolvarea acestei situații, orice candidatură de mai sus este inutilă.