Hotnews publică un foarte bun interviu cu un chirurg ortoped român, Dragoș Popescu, care trăiește cu succes de ani buni în Spania. Acolo s-a specializat, acolo s-a realizat profesional și financiar,  dar acum ar vrea să se întoarcă. Motivele sunt mai degrabă sentimentale, după cum singur spune. Hotnews își roagă cititorii să-i spună medicului dacă să se întoarcă sau nu. Eu o să zic așa:

Stimate Domnule Poopescu

Cunosc sistemul sanitar din România în calitate de pacient. Nu am rude și doar unul sau doi prieteni care să lucreze în sănătate. Unul dintre ei a și plecat în străinătate pentru că ”s-a săturat să stea la plicuri”. Vă asigur că era un doctor foarte bun, care câștiga decent pentru țara asta și care a luat cu brio testele la o clinică londoneză. Ba, i s-a oferit un post cu o calificare și o plată superioare celei pentru care candidase. Și a răsuflat fericit nu numai pentru că va câștiga mai mult, dar mai ales că a schimbat condițiile din spitalele românești.

Nu neapărat pentru că nu avea medicamente sau aparatură, că și astea se depășesc, dar pentru că mereu i se părea că duce o bătălie care îi mănâncă ani de viață. Uzura, stresul, nepăsarea, lipsa de compasiune și-au pus amprenta mai rău decât umilința plicurilor date pe ascuns. Și poate și ideea că gestul ăsta repetat, care îi asigura un trai decent, îl putea duce spre pușcărie, dacă un pacient nemulțumit se ducea la parchet. Acum răsuflă ușurat în ceea ce ar trebui să fie o viață normală. Nu știu cât și dacă are de gând să mai stea, dar știu că un om de nici 40 de ani a fugit de aici ca dintr-o închisoare. Căci aici trebuie să fii înzestrat nu numai cu talent medical și dăruire profesională, ci și cu o rezistență mentală mult peste medie ca să-ți poți face meseria.

Îl înțeleg și nu-l judec, ba chiar mă bucur că a plecat. Vă mărturisesc că și eu sper pentru copilul meu că poate trăi într-o lume mai așezată și mai puțin crizată decât cea din această țară. Nu-l voi îndemna însă, căci e o alegere pe care fiecare trebuie să o facă pentru el. Așa că nu am să vă dau un răspuns. Dumneavoastră trebuie să-l căutați și o să-l găsiți cu siguranță.

Vreau doar să vă spun, însă, că mă bucur măcar că v-ați gândit la o posibilă întoarcere în țară. Doar acest gest minim este unul cât se poate de optimist. Asta înseamnă că țara asta a mai și schimbat câte ceva în bine. Că unii oameni sunt convinși că pot găsi aici acele lucruri care i-au convins să plece. Facilitățile traiului mai bun, liniștea de acolo, dar și posibilitatea de a face un ban cinstit. România e plină acum de clinici private unde cred că se poate profesa decent și fără umilințe. Iar spitalele de stat, în care am petrecut ceva vreme, au și ele un mugur de schimbare.

Dar nu acesta ar fi semnul bun. România a pierdut în ultimii zeci de ani 3,5 milioane dintre cei mai buni locuitori ai săi. Cei care s-au pregătit, au muncit, vor să muncească, să câștige mai mult decât le poate oferi țara asta. Cred că cei mai buni dintre profesioniștii României au plecat pentru că țara nu s-a ridicat atât de repede la nivelul lor. Și a fost firesc să fie așa.

Efectele au fost dramatice. De la popularea instituțiilor de stat cu personaje slab pregătite, la decăderea școlilor și până la viitoare prăbușire a sistemului de pensii. Până și sistemul de valori al țării se va schimba. O populație îmbătrânită face din ce în ce mai des apel la valorile sale și acestea vor fi determinante în spațiul public. Uneori am impresia că Europa se îndepărtează, ca și cum am fi pe mare într-o barcă peticită ce ia distanță de țărm. Chiar și breasla mea se închide ca urmare a plecării celor 3,5 milioane. Ziarele au murit primele, căci nu mai are cine să le cumpere, iar publicul de televiziune devine, natural, bătrân.

Nu știu dacă o să vă întoarceți, dar știu că mă bucur pentru fiecare dintre dumneavoastră care s-ar întoarce. Am sentimentul că fiecare repatriere e ca reconstituirea unui țesut sănătos. Ca la un transplant, ca să mă apropii de meseria dumneavoastră. Doar că e mai curând un auto-transplant, dacă există așa ceva. Iar țesuturile noi  sunt convins că vin impregnate de lucrurile bune pe care ni le poate da Europa. Iar asta e vestea cea mai bună.