La sfârșitul săptămânii. statul de drept, prin ramura sa fiscală, a coborât în bazarul de la Suceava. A fost de două ori consecutiv, sâmbătă și duminică. Așa buni și drepți au fost vânzătorii de acolo, că au început să strângă marfa de pe tarabe, să încuie barăcile și să dea bir cu fugiții. O femeie, clientă, a fost încuaită într-o baracă și a fost scoasă de bărbatul ei ghidat prin telefon. Trebuie să fi fost o scenă interesantă: un om sunat de soția închisă în baraca cu covoare, orbecăind prin tot bazarul , mai la stânga, mai la dreapta, ca să o audă cum bate în pereți.

Atâta cinste s-a adunat în bazar, că inspectorii ANAF au fost luați până la urmă la bătaie de către vânzători. Eu știu că aștia de la Garda Financiară au cea mai proastă reputație din România, dar hai să recunoaștem cinstit: nici pe români nu-i dă onestitatea afară din casă. Nu e meseriaș, mic vânzător sau afacere de la colțul străzii în țara asta care să-ți dea bon sau care să nu încerce să-ți dea o mică țeapă. ”A face” statul e un sport național.

Știu că e mare bucurie când borfașii de sus sunt luați cu cătușe de DNA. Și că ne simțim bine de câte ori mai cade un cap din ăștia care au făcut viața neagră în România. Dar ca să poți cere împăcat dreptate acolo sus, trebuie să faci minimul pe care îl ai ca obligație față de țara asta. Trebuie să-ți plătești taxele și să accepți să fii controlat. Să încetezi să gândești că statul de drept e doar pentru borfași și să recunoști că e și pentru pulime. Căci nu poți să le ceri borfașilor de sus să facă ceva pentru tine, dacă ei știu mereu că tu ești doar un hoț mai mic.