Ieri a ieșit referatul procurorilor în dosarul  Gala Bute. E vorba de documentul trimis instanței cu propunerile de control judiciar pentru cei implicați în afacere. E vorba de consilierul doamnei Udrea, Ștefan Lungu, afaceristul cu banii, Adrian Gărdean și secretarul general al ministerului Gheorghe Nastasia. Schema afacerii era relativ simplă. Gărdean trebuia să întoarcă o parte din banii pe care îi primea pe diverse contracte supra-evaluate de la diverse autorități locale. La rândul lor acestea luau banii de la minister. Nu intru în detalii.

La dosar sunt însă atașate o sumedenie de stenograme care arată cum lucrau cei implicați. Numele Elenei Udrea e pomenit de vreo trei ori. Luate separat stenogramele au relevanță, dar puse la un loc cu alte probe ele sunt chiar strigătoare la cer. Și aici apare surpriza. Interceptările sunt făcute din iulie 2010 până în 2011. Au trecut aproape 5 ani. Și încep să mă mir.

Unde au stat aceste stenograme în acești ani? De ce nu au grăbit ele dosarul? De ce omenii respectivi au fost lăsați să-și facă treaba fără ca nimeni să nu intervină? A știut Elena Udrea de interceptări? În fond era consilierul ei. Dar Traian Băsescu? Cine a cerut mandat și în ce circumstanțe?

Sunt doar două locuri unde se puteau dosi stenogramele astea. Fie la SRI, care nu le-a dat drumul, fie la DNA care le-a lăsat în nelucrare. În oricare caz, răspunsul este la fel de grav. Una dintre instituțiile statului a știut de un furt masiv dar nu a făcut nimic. Și asta în același în timp în care doi jurnaliști, Tolo și Mirela Neag erau intimidați pentru ancheta lor.  Iar dacă vreți să-mi spuneți că s-a schimbat ceva, aș vrea să vad o investigație care să privească acest lucru. Acesta ar fi statul de drept.

(ilustrație shutterstock)