A venit rândul meu la teme. Verificare pe tema la lectură. Nimic complicat în capul meu, plin de surprize dacă e să-l urmărești pe Vladimir. Legenda o știți: Ștefan cel Mare trage cu arcul, despică un paltin în două și așa alege locul mănăstirii.  La finalul lecturii, copiii au de completat, direct pe carte, diverse lucruri legate de povestire. Ce au înțeles, dacă la acțiune participă personaje reale, știți voi, lucruri de clasa a treia. Iar la un moment dat intervine întrebarea cheie. Pe care o vedeți la un loc cu răspunsul mai jos.

Și acum, sincer, la ce v-ați gândit? Exact! Fix la aia m-am gândit și eu. Și l-am luat un pic la descusut. Cum de-a ajuns la concluzia asta extremă? Ce l-a supărat atât de tare, chiar nu-i place textul de loc? Și acum mă rușinează din nou: ”Am zis maro pentru că am văzut niște filme istorice din anii 80 și aveau o culoare maro”. Logic și plin de sens. Și în parte adevărat, dacă te gândești că pelicula din anii aceia bătea un pic în sepia.

Și când să mă liniștesc de tot, văd că la ultima întrebare, ”ce vi s-a părut cel mai interesant” a lăsat loc liber. ”Eeeee, nu era nimic care să mă intereseze în povestirea asta”. Ne-am luptat un pic cu el, să-i explicăm că e important să tragă o concluzie, dar nu ne-a reușit. Omul a fost hotărât: e la fel de interesant ca filmele din anii 80. Și nici nu-l judec foarte tare. Povestirea asta era și în cartea mea de română acum vreo 30 de ani. Doar că nu mă întreba nimeni ce culoare are.