Puștiul are vreo opt ani și principala lui preocupare e să dărâme casa. E într-o goană necontenită, aruncând în aer tot ce prinde. Se furișează pe lângă uși, trece misterios ținând o armă în mână, apoi angajează câte o bătălie cu strigături de-ți vine să ieși din casă. Acționează un mecanism de la mâna stângă și brusc are un echipament de protecție, musai cu jet-pack-uri. Teritoriul lui îi depășește cu mult camera. De fapt, a trecut în sufragerie, ba chiar și în dormitorul părinților. Se împiedică de picioarele tale, trage de tine și se roagă cum știe el mai bine. Iar tu stai căzut pe canapea. Tot ce vrei  e să fie liniște. Să stai un pic. E opt și jumătatea seara. Te-ai întors după cea mai lungă zi din cea mai urâtă lume posibilă. ”- Hai, tata, măcar un pic, vrei să fii tu un Mecamorf? Uite, eu  o să pun armura asta…”   Iar tu zici: ”- Hai, lasă-mă doar puţin acum să stau și eu”  Ești convins că în lumea ta monștrii sunt reali.

Singurul moment în care se liniștește e atunci când la televizor pornește serialul său preferat. BEN 10, în această situație. Ecranul se face verde, iar el își face ochii cât cepele. Mai să sară de pe loc. ”Așaaaaa, dă-i, prinde-l. Bineeee. Ai văzut, ai văzut ce i-a făcut? Uită-te, uită-te!”  Întorci capul la nebunia de pe ecran. ”Știi ce te rog? E târziu. Pregătește-te de culcare…” Nu, nu, încă un pic, te rog eu mult…” Apoi se pune lângă tine, te ia un pic în brațe și zice: ”Îmi iei și mie ceasul? ” ”Ți-l iau.”  Se culcă. E în sfârșit liniște și tu te bucuri. Mâine o iei de la capăt.

Nu știu exact cum îl cheamă  pe puști și dacă are fix opt ani. Poate nouă sau zece. E blond, brunet sau șaten. Și poartă ochelari. Sau nu. Știu doar că al meu e Vladimir. Dar n-o să vă cred că nu ați trăit scena de mai sus. Sunt sigur că ați trăit-o. Poate în fiecare zi.

Așa că în secunda în care Cristi a dat chemarea la luptă, am știut exact ce misiune am: trebuie să apăr rețeaua. Rețeaua electrică mereu în pericol să se stingă. Monștrii și extratereștrii o atacă oră de oră. Și mai ales seară de seară, când vii acasă obosit.

Tot ce a rămas de făcut era să-mi stabilesc super-eroul. Așa că am făcut ședință cu Vladimir. ”Ce personaj din Ben 10 ar trebui să fiu? Să fiu Rook ?” ”Rook Blonko?,mă întreabă. Și apoi turuie: ”Rook e tare, e cel mai tare. E priceput la tactică și la strategii. Și are și calități de astea de sare pe clădiri. Și Proto-Tool-ul e absolut marfă. E super- tare Rook. E mișto.  Stai să-ți arăt.”

Mânuțele apucă laptopul și bat repede pe pagina Cartoon Network.  Apoi doar el știe cum găsește imaginile să-mi le arate. Rook se aruncă de pe o clădire, venind în apărarea lui BEN 10. Un uriaș monstru e dat la o parte. ”Uiteeee: ăsta e un Mecamorf. ” ”Un ceee?” ”Mecamorf. E un fel de lavă care îți ia energia. Fii atent aici. Doar Undă îl poate învinge.” ”Cine, ce undă? ”, apuc să zic.

O chestie cu multe brațe subțiri apare pe ecran. Îl prinde pe Mecamorf într-o îmbrățișare, iar energia roșie a acestuia se scurge în Undă. Apoi devine una albastră. Și un val uriaș azuriu mătură cu arătarea, pe care o aruncă la zeci de metri. ”Taaaaaareeee!!!!” strigă. ”I-a dat-oooo!”  Undă redevine Ben și se aruncă într-o navetă. Rook îi e alături. ”Auzi, dar de ce din când în când, extratereștrii ăștia ai lui Ben își pierd energia?” ”Păi, se termină bateria la ceas.” Știu ceasul, îl are și el.

Simt cumva că mă scufund într-un univers paralel, cunoscut doar de copiii noștri: BEN 10 OMNIVERS. Turuie de jumătate oră. Mâinile îi aleargă pe taste în căutarea unor alte filme și personaje. ”Episodul cu Războiul Broaștelor. Ăștia cu fețe de șopârlă sunt Incursienii. Vezi? Vezi cum atacă?”  Bătăliile izbucnesc la fiecare pas, iar el pare fermecat. Se lipește de mine și-mi explică tot. ”Mie cel mai mult îmi place Cerebel . E un Galvan.”  ”Galvan?”, apuc să zic. ”Da, mă tată, locuitor al planetei Galvan. E super inteligent, are agilitate crescută și flexibilitate.” O mutră de ET se zgâiește la mine. De ce îi place lui fii-meu de urâtul ăsta? Mai e și Patru Brațe, o mașinărie care poate să ridice greutăți de câteva ori mai mari decât corpul său.  O chestie roșu-fuchsia ale cărui brațe mă amenință haotic. ”Uite, Cap de Diamant are arme făcute din diamant.” Făptura are un cap de taur, cu un soi de aripi și se uită în jos, cam cum mă uit eu la Vladimir când mă enervează. Dar ăsta mic e topit de admirație.

E aproape o oră de când îmi povestește. Le știe pe de rost și-mi dau seama că habar nu am de lumea asta a lor. Că le discută la școală, că își aleg eroi, că îi împart și că se organizează. Și că și-ar dori ca acasă să aibă parte de aceeași joacă măcar zece minute. Și că atunci când noi, părinţii, ne întoarcem de la muncă, de fapt arătăm ca monștrii cei răi, Mecamorfi sau Incursieni,  și că ei își pun o armură cu care să ne distrugă.

Măcar în seara asta rețeaua e salvată. Căci între noi, sigur e o rețea electrică. Uite, chiar acum, înainte de culcare, sar scântei de fericire din el. Cum o fi pus mâna pe mine o seară întreagă?

O să o facă și duminică de la 12 la 16, când la Băneasa Shopping City vine un uriaș OMNITRIX al lui BEN 10, pentru prima oară în România. Și apoi, de luni până vineri, la ora 20.05, când la Cartoon Network vin noi episoade din BEN 10.
A! Și dacă aș fi un super-erou, aș fi Rook, cel mereu lângă BEN 10.

P.S. Am și o pereche de căști pentru părintele sau puștiul care îmi scrie de ce Ben 10 este cel mai tare super- erou. Cea mai mișto argumentație primește căștile. Lăsați un comentariu și-l voi contacta pe câștigător pentru detalii.