Am în minte o imagine de care nu reușesc să scap de câteva zile. Toate cele de mai jos sunt presupuneri pentru că ele așa sunt tratate în spațiul public. Și așa este firesc, cât nicio instanță nu s-a pronunțat dincolo de dubiu. Așadar…

Să presupunem că Traian Băsescu a fost ofițer de securitate, cum spune de-a dreptul Victor Ponta. Și cum îl acuză adversării săi, aproape zilnic.

Să presupunem că Mircea Geoană este ofițer sub acoperire, după cum zâmbește toată lumea când se uită la el. Țineți minte episodul în care i-a scăpat că ”în primul rând nici nu știm câți mai suntem”. Era un răspuns la o întrebare legată de ofițerii acoperiți.

Și acum să presupunem că Robert Turcescu este ofițer sub acoperire, după cum singur insistă.

Carevasăzică, ultima dezbatere prezidențială a fost o bătălie, un joc, o luptă între diverse servicii sau în cadrul aceluiași serviciu. Iar imaginea asta este de-a dreptul una care să-ți taie respirația. E posibil? Să fi ajuns în halul ăsta? Întreaga democrație să fie mimată? Să nu poată țara asta să se desprindă de structuri? Nu cred. Sper că nu este așa.

Unii mi-au și răspuns că nu este nicio problemă pentru că ofițerii sunt patrioți și lucrează în intersul statului român. Ori, acest lucru este profund greșit. Un demnitar de rangul acesta dă socoteală democratic unor majorități. Și răspunde doar jocului de forțe politice. Sub nicio formă nu răspunde unor comenzi pe baza unor calcule făcute în niște birouri. El este cel care trage serviciile la răaspundere și nu invers. Șarada asta trebuie să ia sfârșit.