Aceasta este sculptura. Se numește ” Cumințenia Pământului” și îi aparține luiConstantin Brâncuși. Costă 20 de milioane de euro și statul român o poate cumpăra. Evident că Ministerul Culturii nu are banii necesari.

Kelemen Hunor va prezenta un document în prima ședință de guvern, iar decizia îi va aparține exclusiv lui Victor Ponta. Premierul are la diapoziție diverse fonduri din care să elibereze banii cu pricina. Lucrarea trebuie evaluată și apoi plătit prețul corect. Dar trebuie luată.

Știu că de 20 de milioane de euro se pot face multe lucruri în România. De la kilometri de autostradă, la impulsionarea donatorilor de sânge. Dar orice balanță ar fi incorectă. Sunt câteva lucruri pe care nu poți să le compari.

De exemplu, numele lui Brâncuși și apartenența sa la România. Ar putea fi înscrierea geniului său pe o hartă a lumii în dreptul României. Frumusețea sa adulată ar putea fi asociată cu țara din care vine. Nu e o sculptură. E o bucățică din noi și o invitație: vino aici să ne vezi, căci suntem și frumoşi. Dar astea sunt lucrurile mari.

Există și unele mici, egale ca importanță. Cu câțiva ani în urmă am văzut într-un muzeu parizian, măcar zece clase de copii care își țineau orele de artă în fața unor lucrări celebre. De la copii de grădiniță, la elevi de liceu. E metoda perfectă prin care poți să le oferi și altceva decât cursurile părăginite ale școlilor din România. E pur și simplu educație. Locul de unde construiești sănătos.