Profesional ne-am lovit unul de altul,însă, căci e o lume mică.

Prima dată, când Petromidia a fost listată la Bursă. Cineva din piața de capital mi-a suflat că acolo este o chestie nasoală. Așa cum mi-a povestit-o era foarte urâtă. Esența era că, în mod ciudat listarea se făcuse la un preț mai mic, deși toată piața oferea măcar de 2,5 ori mai mult. Ba mai mult, se părea că vânzarea a fost controlată și dusă către anumite persoane.

L-am sunat să-l întreb câteva lucruri, legate de toată treaba. Eram la BBC. Nu a răspuns, o secretară mi-a preluat mesajul. M-a sunat 30 de minute mai târziu, într-un fel de criză. M-a trecut prin toate stadiile de analfabet economic la incompetent. Nu putea înțelege cum vreau eu să-i stric mediatic succesul lansării la Bursă. Discuția nu s-a terminat nicicum, că nu mai aveam loc de țipete. Tranzacția a fost însă unul din primele lui dosare penale, de manipulare a bursei, de care nu mai știu ce s-a ales până la urmă.

La vreo doi-trei ani ne-a primit la el pentru un interviu la Discuția Săptămânii. La data respectivă, Discuția era făcută pentru BBC și Hotnews de Dan Tapalagă, căruia îi eram producător. Cred că Patriciu tocmai cumpărase Adevărul și intrase în primele clinciuri cu Băsescu. Dan l-a făcut oligarh de la bun început. După care și-au cărat unul altuia minute bune. La sfârșit, când am dat să plecăm a încercat să ne spună cât de mult greșim în meserie. Conversația a repornit și a durat vreo oră și jumătate. Pentru că eram pe picior de plecare, ne-a ținut în picioare tot timpul ălă, stând relaxat pe un scaun directorial și pufăind un trabuc. Iarăși s-a terminat prost. Răzbunarea noastră, copilărească, a fost că în timpul interviului filmat, nimeni nu i-a spus că din cauza poziției relaxate îi plesnește cămașa pe burtă. Chiar sunt curios, dacă pe la Hotnews mai există înregistrarea, cum gândea atunci Dinu Patriciu.

Ne-am revăzut și în anii Realității, dar mi s-a părut atunci lipsit de energia din primele noastre întâlniri. Nici nu mai era atât de agresiv.

De ce scriu aceste rânduri? Pentru că internetul este plin de diverse întâmplări legate de Patriciu și relația sa cu jurnaliștii. Și, pe măsură ce scriu, îmi dau seama că ele sunt relevante pentru autorii lor și mai puțin pentru marele public

Dacă Patriciu are o imagine pe care să o rețină ansamblul general  ea va fi constituită din elementele mari ale vieții sale.

Un trust de presă care mie mi s-a părut o construcție modernă, cu produse și viziuni aduse din afară. După ProTV, singura construcție care oferea produse apropiate de standardele pe care le cere lumea vestică.

Ar mai fi o companie reformată și printre puținele extinse din România spre afară.

Și lupta sa, devreme, în zorii noii României, ca democrația să treacă peste restaurația FSN-ului.

Dar și dorința ca ”prim-ministrul să vină dimineața la mine la cafea”. Căci Patriciu a înțeles la fel de devreme, că statul e o pârghie bună în afaceri.  Să nu fim naivi însă: asta se întâmplă peste tot în lume.