Șeful Ambasadei americane la București Duane Butcher spune la ziare.com în felul următor:

”Romania este un loc unde e neobisnuit de usor sa fii diplomat american. Unul din lucrurile pe care il pot spune, pot face o predictie in legatura cu alegerile din noiembrie. Vreti sa fac o predictie? Prevad ca alegerile vor fi castigate de un candidat puternic pro-american, pro-european. Pot spune asta pentru ca toti cei implicati in alegeri au spus in discursurile, declaratiile, carierele lor, ca sunt angajati fata de valorile occidentale, UE, NATO, parteneriatul transatlantic. E un loc grozav in care sa te afli.”

Băi, nene! Fiți atenți ce spune omul:”Romania este un loc unde e neobisnuit de usor sa fii diplomat american”

Și cum să fie altfel? Asta este țara în care Președintele a fost auzit spunând: ”Decât să sug… la mai mulți licurici mai mici, mai bine sug… la un licurici mai mare”. E adevărat o strategie diplomatică elaborată la Golden Blitz, dar tot strategie. Câtă deosebire de interceptarea din Polonia ministrul de externe Sikorski, tot pe teme de supt de la licurici: „Alianța cu SUA nu valorează doi bani. Mai rău ne face, creează un fals sentiment de securitate. Un rahat! Intrăm în conflict cu Germania, cu Rusia şi vom considera că totul este nemaipomenit, pentru că le-am supt-o americanilor. Este complet naiv”.  Și nu cred că poate spune cineva că Polonia nu este un aliat serios al Statelor Unite.

Doar că polonezii știu că în toată povestea au și ei drepturi. Și vor egalitate de tratament. Asta e deosebirea dintre cele două felații. La noi, dacă ridici măcar semne de întrebare la modul în care decurg relațiile cu americane vei fi taxat ca fiind pro-rus. Pentru asta există o presă de dreapta absolut radicală când vine vorba despre astfel de judecăți. Sigur și acest text va fi încadrat în teoria lui Kaplan, care ne spune că România va fi atacată din interior.

Domnul Președinte a impus un stil de parteneriat în genunchi cu Statele Unite. De aici și constatarea ușor stânjenită a diplomatului  american că aici e foarte ușor să te descurci. În ultimii 10 ani americanii au primit sprijin pentru toate proiectele lor importante aici și în zonă.

România a trimis trupe în Irak și Afganistan.

România  a cumpărat echipament militar american, culminând cu celebrele F16 second-hand.

Companiile americane au primit drept de exporare și exploatare pentru resursele energetice românești.

Guvernele au sprijinit prioritar investițiile americane aici. Au elaborat și un cod al muncii profitabil marilor corporații.

Și astea sunt cele văzute la o primă vedere. Departe de mine gândul că parteneriatul cu americanii nu ne aduce beneficii. Ba, dimpotrivă, susțin că este lucrul cel mai bun care ni s-a întâmplat diplomatic în ultimii zeci de ani. Că aduce securitate, investiții, protecție și că apasă pe acele pârghii care ne oferă nouă un pic mai mult. Un exemplu îl constituie recentele declarații legate de sprijinul luptei împotriva corupției. În plus, chiar îi dau dreptate omului că aici toți candidații sunt pro-vest. Și chiar mă bucur. E un climat în care vreau să trăiesc.

Totuși, am impresia că nu suntem tocmai un partener. Noi chiar stăm în genunchi în fața lor. Și că în 10 ani, de când domnul Președinte s-a făcut preș în fața lor, ne-au tratat ca atare. Drept dovadă, nici acum vizele nu au fost ridicate. Era printre puținele lucruri pe care românii le-ar fi simțit direct.  Însă Wasingtonul nu a simțit nicio presiune. Nu ai cum să pui presiune cu gura larg căscată. Doar îl faci să se simtă ”neobișnuit de ușor”.