Cartea a apărut sub semnătura lui Mihai Tatulici. ”Distrugătorul Speranța sau povestea unui marinar deștept și cu noroc ” este titlul integral al cărții.

Decorul este o țară virtuală, numită Românika, membră a TANO, iar Traian Băsescu devine Decebal Spulber. La fel, fiecare dintre personajele vieții noastre publice capătă câte un nume și trec la acțiune. Adriana Săftoiu e Adina Băftoiu,  Elena Udrea e Vasilica Urzescu, Vasile Blaga e Basil și așa mai departe

Iar dacă țara și numele sunt virtuale, mare parte din istorie e adevărată sau are un mare parfum de credibilitate. Mihai Tatulici îndeplinește de fapt visul unui jurnalist. De-a lungul carierei auzi multe întâmplări, bârfe sau povești. Majoritatea nu pot fi date la tv sau în ziar pentru că nu ai toate confirmările necesare, pentru că nu vor fi susținute în spațiul public de personaje sau din nevoia de curățenie a societății.

Iar multe dintre ele par atât de neverosimile, deși sunt reale, încât nimeni nu te-ar crede. V-ați închipui că un mare om politic poate trage o mega-beție cu un jurnalist pe o barcă la Snagov, de-a fost nevoie să fie căutați pe lac? Și că asta se întâmpla cu câteva ore înainte de o ședință decisivă pentru politica românească? Ei bine, nu.

Mihai Tatulici rezolvă oful lăsta. I-a însoțit cariera lui Băsescu vreme de 25 de ani. Cum să știi atât de multe lucruri și să nu le dai mai departe?  Și-a găsit modalitatea perfectă. O emisiune la televizor are un impact vremelnic. În plus, regulile jurnalistice te-ar fi obligat să probezi cu asupra de măsură  cele întâmplate.

Dar o carte? O carte e veșnică, virtuala ficțiune te apară de greșeli. Și, mai mult, poți să-ți strunești personajul cum vrei tu. De exemplu, să-l  umanizezi.  Vi-l imaginați pe Traian Băsescu apărat de brațele Mariei și el spunând că-i este frică? Sau recunoscând în fața Adrianei Săftoiu că a greșit și și-a umilit nevasta? Dar că a dat greș ca tată și că nu și-a putut stăpâni  fetele?

În schimb , în politică i-a ieșit totul. În breaslă există un zvon potrivit căruia Traian Băsescu a câștigat Primăria Capitalei cu sprijinul lui Ion Iliescu. Căruia i-ar fi promis că PD se va unifica cu PSD. Tatulici plusează. Vorbește chiar de existența unui angajament scris al lui Băsescu pe care l-a primit Iliescu. Doar că angajamentul a dispărut după o spargere la sediul PSD. Pe bune? Vi se pare imposibil? Ei bine, nu mai are importanță. Cei care vor citi cartea asta peste 100 de ani nu vor avea niciun motiv să nu o creadă.

La fel și întâmplarea în care președintele îi primește pe scriitorii care-l iubesc,  în piscină. Îi obligă să poarte halate albe și în loc de discuția înaltă pe care o așteptau le spune bancuri și povești marinărești. Sau o discuție antologică cu Emil Boc în care acesta îi cere lui Băsescu să fie de acord să-l contrazică în public. Îi ceruse el mai multe lucruri, dar președintele s-a blocat la ăsta.

Cartea asta o să vă placă. Curge repede, e plină de întâmplări umane și nu de filozofii, e ca și cum ai fi spectator a un reality-show cu un personaj uriaș, Traian Băsescu. Iar la sfârșit alegeți dacă o să credeți  tot ce scrie acolo. Cât despre Mihai Tatulici, cred că-l place într-un fel pe Traian Băsescu și că îi admiră puterea. Chit că, o spune chiar el, opera lui Băsescu e o construcție politică încropită.

Fără sprijinul unei edituri, cartea asta e mai scumpă decât alte producții similare din piață. Mie unul mi se pare însă un preț mai aproape de realitate. Se citește în jumătate de zi și se povestește în foarte multe beri. Și, desigur, niciunul dintre personaje nu are legătura cu realitatea.

P.S: Știu, nu v-am scris despre relația dintre Traian Băsescu și Elena Udrea.  Dacă există cu adevărat și cum arăta ea trebuie să aflați direct de la autor, ca să-i răsplătiți efortul.