În România magistrații pot ieși la pensie la 25 de ani vechime în profesie. Adică în jurul vârstei de 50 de ani. Și au o pensie în jur de 2000-3000 de euro. Potrivit standardelor din țara asta, 3000 de euro e o sumă foarte mare. Nu o să-ți permiți BMW-uri, genți de firmă sau să stai tot timpul în restaurante de lux. Dar îți permiți să ai o viață liniștită, fără să îți lipsească nimic. Și asta mult, mult timp, cât te îngăduie Dumnezeu.

Judecătorul  Stan Mustață are 67 de ani. Putea să iasă la pensie acum 17 ani. În care să fi primit câte 3000 de euro de pe lună, fără să-l deranjeze nimeni.  De ce a zăbovit atât de mult? Pentru că putea lua dintr-un dosar cât într-un an de pensie.

Datele din dosarul de la spitalul de arși arată că unul dintre medici strânsese 700 de mii de euro într-un cont bancar. Interesant că oamenii ăștia aveau  și cabinete particulare. Probabil că după plata impozitelor, investiții, plata personalului, a facturilor curente, a medicilor din echipă sau au asigurărilor de malpraxis nu ar fi rămas 700 de mii de euro. Sau poate nu mai depuneau 15 mii de euro la două zile în contul bancar. Dar estimez că ar fi rămas cu un 200 de mii de euro curat. De banii ăștia se poate lua și un BMW. De ce să nu ai o viață liniștită?

Pentru că în România capitalismul sălbatic nu a trecut. Pentru că nu s-a așezat încă generația care să se bucure de un câștig decent și liniștit. O generație care să știe că 200 de mii de euro cinstiți îți aduc mai multe bucurii decât 700 de mii furați.

Nu s-a așezat încă o generație care să aibă răbdare să facă 700 de mii într-o viață, nu într-un an. Care să aprecieze micile bucurii ale vieții și nu viteza cu care vin ele.

Și ar mai fi ceva. Nu există încă acel sentiment de frică sau respect. Nu de stat și organismele sale de forță. Ci de vecini sau prieteni care nu te vor mai vrea. De oamenii în ochii cărora nu o să te mai poți uita. Când generația asta liniștită se va așeza, mulți nu or să mai vrea 700 de mii acum, pe loc. Ci cu răbdare, construind cu liniște.