Pe internet circulă iarăși un preț foarte mare dintr-un restaurant românesc, de pe litoral. De data asta nu o notă, ci o o poză de meniu. Respectiv, 77 de lei pentru o porție de paste carbonara. Mult, foarte mult pentru puterile multora dintre noi, dar și pentru ce înseamnă o porție de paste, până la urmă.
Dar asta nu înseamnă că avem dreptate sau că avem de ce să ne plângem. Restaurantul nu e cantină socialistă unde merg oamenii muncii. Sau, nu toate restaurantele.
Prețul este raportul dintre cerere și ofertă.
Dacă acestea nu se întâlnesc, prețul va scădea pentru că produsul nu va fi dorit.
La restaurant consideri un preț mare dacă el nu se regăsește în servicii, calitatea personalului, gustul mâncării. Sau dacă locul în care se află nu justifică asta.
Nu ne obligă nimeni să intrăm în restaurant. Acest lucru e hotărâtor. Nu te poți plânge de ceva ce nu te afectează. Dacă este singurul restaurant de pe o insulă pustie, putem purta o discuție.
Știu că „toată lumea ar trebui să aibă dreptul” sau că ” toți își doresc să aibă un pic de relaxare.” Da, dar nu e obligatoriu. Nu ne putem certa cu restaurantele din Paris sau alte colțuri ale lumii că sunt scumpe. Ne certăm cu ai noștri că-s la îndemână.
Vacanțele pot fi frumoase și când mâncăm de la supermarket. Am exersat asta în toată Europa. E scump la Vama Veche? Este o patiserie ținută de o tătăroaică la Mangalia, unde, de 77 de lei, iei pe două zile. Știu și un „împinge tava” senzațional acolo.
Nu știm ce alte prețuri sunt la acel restaurant. Poate pastele sunt scumpe și berea ieftină. Nu știm deloc cum se formează prețul de acolo, ce conține. Respectiv, curent electric, gaz, forță de muncă. De fapt asta e discuția de purtat. În ce măsură criza inflaționistă duce la un profit cinstit sau e o ocazie de jecmănit.
Una peste alta, e scump la mare, la noi. Dar nu doar de acum, ci de ani buni. Și ce este rău e că multe servicii nu sunt la înălțimea prețului. Iar, la cum se vede, sunt mici șanse să se rezolve.
Două lucruri pot fi făcute aici
Primul: standarde corecte și verificate pentru prețurile anunțate. Putem vorbi de calitatea produselor, de reguli, curățenie. Tot ce vrei să primești de acest preț.
Al doilea: nu ne place, nu mergem. Piața reglează cel mai bine astfel de lucruri.
Restaurantele nu sunt un serviciu esențial, vital și nu sunt un drept. Prețurile lor nu pot fi discutate precum cele de la curent sau gaz. Sau prețul apei. Această discuție, în care diverse note de plată apar pe internet și lumea se miră că-s mari, nu are nicio finalitate. Vă aștept la București, să vă luptați, în afara sezonului, cu restaurantele din nordul orașului.
Ce putem face cel mai puțin este să ne plângem de prețuri pe FB. 77 de lei sunt mulți pentru majoritatea și nimic pentru destui care merg la mare. Important este ce accepți să primești de banii aceștia.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Prețurile astea or sã se plãteascã oricum, dar nu de turistul de rând. Nu e pt el. Iar oameni cu bani se vor gãsi întordeauna.
Va citesc cu mult interes.
Succes…
77 lei o portie de paste este mult, mai ales pentru carbonara.
In restaurantele medii din Bucuresti o portie de paste cu fructe de mare (deci teoretic peste carbonara care sunt un fel de mbs italian) – este in jur de 45 – 50 de lei. Gasesti restaurante specializate in paste cu preturi de maxim 40 lei portia – cu paste facute de ei si ingrediente de calitate.
Dar pana la urma ai dreptate, cererea si oferta regleaza piata.
O alta problema am eu cu toate restaurentele din tara asta – mi se pare ok sa ceri ceva mai mult pe o portie de mancare – poate sunt ingrediente de calitate, importate, proaspete, poate este talentul si munca bucatarului, poate este un ambient deosebit asigurat in restaurant, poate este servirea ireprosabila – ok, cere-mi 70-100 lei pe un fel principal, accept, dar sa ceri intre 13 si 18 lei pe o apa plata la 0,33 pe care o cumperi de la Metro cu maxim 2 lei e cam jaf – doar o iei din vitrina si o pui pe masa, nu asiguri niciun fel de valoare adaugata, sa ceri intre 25 si 29 lei pentru o apa de 0,75 luata cu 4-5 lei din Metro, sa ceri 35 de lei pe o limonada la 250 ml pentru care ai consumat 2 portocale, 1 lamaie si 2 plicuri de miere, e tot jaf.
Bua ziua Catlin,
Pana la urma, asa cum ai scris de fapt si tu, nu pretul afisat de acel restaurant este problema.
Problema, sau mai bine zis intrebarea: „Cum au fost castigati banii, in Romania, de catre cei ce platesc acel pret?”