Una dintre tezele favorite ale internetului care se ”îndoiește” sau crede într-o relație specială cu Rusia este cea legată de faptul că România și Ucraina nu poate fi prietene nici în război. România nu ar putea ajuta Ucraina, ni se spune, pentru că ne desparte tratamentul aplicat minorității românești și chestiunile teritoriale.
De asta, marți, l-am chemat pe Armand Goșu la România în Direct, ca să evaluăm relația noastră istorică cu Ucraina și mai ales dacă cele enunțate ne pun într-o poziție de adversitate cu vecinii de la nord.
Las emisiunea la finalul acestui articol și o recomand cu mare încredere celor care vor să afle lucruri echilibrate despre ce trăim acum. Subliniez și eu câteva dintre ele, așa cum au rezultat din discuție.
O parte din elita politică și administrativă ucraineană este moștenitoarea Partidului Comunist din Rusia, care nu ne avea la inimă. Discursul anti-românesc a fost prezent în elita comunistă încă de la instaurarea lui Ceaușescu. Există un model de educație politică rusească ce pune într-o lumină defavorabilă România
Înainte de referendumul privind obținerea independenței Ucrainei din decembrie 1991, Parlamentul de la București, sub mâna lui Ion Iliescu, dă o rezoluție de condamnare a pactului Ribbentrop Molotov. Interesul lui Iliescu era să-i dea o mână de ajutor lui Gorbaciov să păstreze Uniunea Sovietică. Drept rezultat, teza rusofonă în Ucraina a fost că România este revanșardă și că-și vrea teritoriile înapoi. De la acesl moment, relația României cu Ucraina a început prost și a continut așijderea.
Extinderile teritoriale ale României, sub steag al Uniunii Europene, sunt de neconceput astăzi. Astfel, posibilitatea ca România să recapete teritorii din Bucovina este apropiată de zero, dacă vrem să rămânem în UE, spune Armand Goșu. În plus, majoritatea acestor teritorii este locuită de ucraineni.
Minoritatea vorbitorilor de limba română din Ucraina este de aproape 500 de mii de oameni. Dar cea mai mare parte a lor se declară moldoveni. Ucraina ne îndeamnă mereu pe noi și pe moldoveni să ne rezolvăm această problemă.
Să spunem că anul aplicării legilor care vorbesc de impunerea limbii ucrainene este 2022 sau chiar 2023. Adică cel mai devreme în această toamnă. Asta dă un răgaz României să-i facă niște cereri lui Zelensky. Mingea e la noi.
În privința discursului lui Zelensky din 2018, care spune că România a ocupat teritorii ale Ucrainei, toți cei care o folosesc uită să adauge și o îndreptare făcută de ambsadorul lor la acea dată, la București.
„Regret cu sinceritate această situaţie neplăcută, dar care până la urma e drept rezultatul unei traduceri incorecte şi unor interpretări nefondate”, a precizat ambasadorul. „Despre «ocupaţie» ca termen juridic se poate vorbi când preluarea cu forţa a controlului asupra unui teritoriu se face în defavoarea statului care îşi exercită suveranitatea pe acest teritoriu. Contextul istoric la finalul anului 1918 cu dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar şi mişcările naţionale în fostele provincii ale acestuia au creat situaţia când aceste provincii istorice nu mai aveau suveranitatea recunoscută internaţional, deci preluarea lor de alte state vecine nu poate fi considerată «ocupaţia.»
Cred că momentul complicat ne împinge la un singur tip de concluzie. Da, avem lucruri de rezolvat de o parte și de alta, dar pericolul pentru ambele state este atît de mare că nu avem decît șansa unei bune înțelegeri. Altfel, pierim împreună.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Abordarea relatiilor bilaterale intre doua tari vecine pe criteriul „drepturilor istorice” este vetusta si pagubitoare. Nu doar ca nu mai este de actualitate dupa acordurile de la Helsinki si tratatele bilaterale incheiate dupa 1945, dar abordarea „drepturilor istorice in relatiile bilaterale ar fi o sursa permanenta de razboi. Doar se vede. Fiecare tara europeana are cate un tertoriu de revendicat de la vecini. Pornind de la abordarea pe „criteriul drepturilor istorice” toate tarile europene r putea fi in razboi. Prin urmare, lumea moderna se bazeaza pe respectarea principiilor de drept international, tratatele de pace incheiate dupa al doilea razboi mondial, cum este Tratatul de pace de la Pris din 1947, Carta ONU, Acorduriled e la Helsinki, trattele bilaterale. Prin urmare, Romania nu are nimic de imparti cu Ucraina si invers. Singra problema nerezolvata rezonabil de partea ucraineana se frefera la drepturile minoritatilor, unde in mod evidetm ne intereseaza minoritatea romana.
Sincer vorbind, „chestiunea” aceasta a pretentiilor de natura „nationalista”, nu ma pasioneaza deloc. Asa cum nu-i pasioneaza nici pe americani problema imigarntilor lor, cei de categoria a II-a, sa spunem, daca nu cumva deranjeaza termenul. Am devenit extrem de sensibili la acest aspect, omitand faptul ca totul se rezuma pana la urma la felul relatiei stabilite intre unii si altii. Cam la fel precum este relatia dintre vecini, in sensul ca bunele maniere hotarasc semnul relatiei.Locuiesc pe o strada scurta cu cateva case pe oparte si blocuri pe cealalta. Ei bine, nimeni dintre locatari, nu saluta pe nimeni.Si traim in Romania ,toti fiind romani.Pardon, supravietuiesc onorabil si doua familii de unguri…Chiar daca oferi ceva bun celuilalt, vecinului, nu inseamna ca vecinul este obligat sa-ti ofere si el ceva, pana la urma. „Ca-sa-i la noi”.
„Tara arde si baba se piaptana” . Ucraina sangereaza ingrozitor vs. dusmanul nostru comun (Rusia) si noua ne arde de dezbateri, conditionad una si alta. Maine daca rusi ocupa toata UK. sa vad ce mai spun aparatorii dreptulurilor oamenilor de pretutindeni si ale romanilor „ocupati” de Ucraina. Rusia,-dusmanul comun- al rasaritenilor din vecinatatea ei, ne amenita pe toti si noi stam sa dezbatem „chestiuni importante”. Maine,poimaine rusi vor dori nu stiu ce si noi avem o mare treaba de lamurit si de facut.
Un mic incident la ambasada lor, declanseaza o adevarata furtuna revendicativa vizavi de – incalcarea cumva ?- a drepturilor cetatenilor de origine rusa : sa li-i se aduca la cunostinta pretentiile cetatenilor de origine rusa…din RO. Ca sa ia masuri. Ce inseamna asta?. Infantilism stupid si politic, o demonstratie de „FORTA”. Aveti grija prieteni ca daca ne suparati, praf va facem. Iar noi romanii, suntem prinsi pe picior gresit -ca intotdeauna- si noua ne arde de ample si importante dezbateri cetatenesti, adica ceva asemanator, celor de pe scara blocului…
Hai Desteptarea, natiune !; cum zice si la IMN.
eu cred ca Ucraina trebuie ajutata, deși am avut probleme în trecut, cred ca ucrainienii știu sa învețe din greșeli și dupa război or sa rezolve favorabil situația drepturilor minorităților, în al2lea rand, daca Ucraina pierde războiul și invazia rusa reușește, atunci noi romanii or sa avem și mai multe probleme ca pana acum, iar în a3lea rand cred ca cel mai ieftin război e cel pe care îl duci pe un alt teritoriu decât al tău, asa cum procedează SUA!
…si inca ceva, despre vecinatate, buna vecinatate.
Familia noastra , are o buna relatie cu vecinii nostri, chiar foarte buna. Stiti care-i „cheia” ei, „spilul”?. Noi oferim tot ceea ce este bun in sufletul nostru si pe urma abia, asteptam replica lor: buna desigur.
Cu alte cuvinte, sensul este urmatorul:
” Eu, daca sunt mai instruit si mai cult decat vecinul meu si sunt un bun crestin, eu ofer -cu grija, cu mare grija- numai ceea ce ii face bine celuilalt. Daca voi primii ceva bun in schimb, este bine. Daca nu, asta e!. Si numai eu, pot decide, ce si cum e relatia mea cu el. Cat despre „romanii” aflati dincolo de granite, nu cunosc mai nimic despre ei, despre problemele lor, desi aceasta categorie de oameni de-ai nostri-, are reprezentant in Parlament, tocmai pentru a ne informa. Pe acesta, nu-l asculta nimeni, or nu stie el sa trasmta „mesajul” potrivit. Cand se intampla insa o „dandana” undeva intr-o alta tara, vecina si prietena, imediat sar in sus, „nationalistii nostri de serviciu” cei mai risipitori de invective la adresa -desigur!!. – autoritatilor asupritoare. Chiar si rusii cei puternici fac asta. Asta-i (inca) omul, ramas maimuta superioara si aflat perpetuu agata pe te miri ce craca a pomului, evolutiei.
Eu cred ca Ucraina trebuie ajutata. Daca ajutam vom avea si o relatie viitoare buna si sunt convinsa ca se va rezolva si problema cu minoritatea romana. Daca Ucraina nu va fi ajutata si pierde razboiul va fi vai de noi si de Republica Moldova, dar si de restul Europei.