Alex Mihăileanu ne-a condamnat , într-un text pe subiectiv.ro, pe toți părinții, la domiciliu forțat. Nu știu dacă de grija noastră. Sau pur și simplu pentru că e deranjat de cei care își iau copiii cu ei peste tot.

Astfel, Alex, care este unul dintre blogării mișto din România, spune să nu-i luăm la mall, la supermarket sau la Salonul Auto. Și are și explicațiile necesare.

La mall nu plimbăm copiii, că este zgomot și sunt viruși. Acum trebuie să știți că cei mai mulți viruși se iau de la grădiniță. Și că e o etapă obligatorie. Se numește imunizare și fără ea nu ne descurcăm în viață. Viruși putem să luăm și noi, din aer sau dacă nu ne spălăm pe mâini. Și tot așa cu zgomotul. Nu ne creștem copiii în laguna albastră, scăldați de valurile mării, ci într-un oraș.

La supermarket îi luăm pentru că e practic. Nu plătești o bonă suplimentar pentru două ore de cumpărături. Plus că poți proba copilului haine și încălțări. Știu că uneori mai și plâng ori țipă, dar încet și cu răbdare rezolvăm toate micile drame. Și sunt convins că dacă le-ar lăsa cineva pe mamele cu copiii mici să treacă peste rând, aceștia ar plânge mai puțin.

Da, îi luăm și la Salonul Auto. Și lor le plac mașinile. Și poate vrei să vezi o mașină de familie. În plus, faptul că ai un copil nu înseamnă că nu mai ai viață și nu mai poți merge niciunde. Cu atenție și respect și copiii mici pot fi integrați în societate.

Când Vladimir era foarte mic,  eram reticent în a-l duce la restaurant. Nu voiam să-I deranjeze pe comeseni. Poate pentru că la rându-mi, eram deranjat de copiii mici. După care am descoperit că există zeci de restaurante care sunt gândite pentru familii și copii. Șmecheria e să-ți dai seama la timp că nu mai poți merge în aceleași locuri ca înainte de-ai avea.

E adevărat, nu-i ducem la concerte, la teatru sau la cinema, dacă nu sunt pentru grupa lor de vârstă. Îi păzim cât putem, dar trebuie să știi că prezența lor nu este o boală și că nu trebuie să ne ascundem nicăieri. Și nu poți să-mi spui să stau acasă. Dacă nu-ți place, poți să ne ocolești. Noi vom încerca să nu te deranjăm.

Textul ăsta mi-aduce aminte de unii dintre cei mai faini părinți pe care i-am văzut și despre care, sigur, Alex o să spună că sunt nebuni.

Câțiva ani am stat la Peluza Nord din Ghencea. Periodic, acolo venea o familie cu doi copii mici. O fetiță de 3-4 ani și un băiețel pe care-l purtau cu un port-bebe la piept.

Pe vremea aceea nu erau smartphone-uri, să le fi făcut o poză. Dar îmi amintesc clar cum băieții ăia răi de la peluză îi acceptau și-i protejau. Minus măscările pe care le strigau. Dar le păstru locuri pe ultimul rând, lăsau un spațiu în jurul lor și, aproape fascinant, se așezau ca și familia cu pricina să vadă meciul. Oamenii aceia stăteau cel mult o repriză, după care plecau. Dar mie mi s-a părut unul dintre cele mai normale momente de viață. Și asta pentru că nimeni nu le-a cerut să stea acasă. Iar lor nici prin cap nu le-a trecut că trebuie să nu mai trăiască pentru că au copii.