Este posibil ca în perioada viitoare vârsta de pensionare să crească. Treptat, încet și nu obligatoriu deodată. Asta este esența a ceea ce auziți în spațiul public în ultimele zile. Dar înainte să vă explic de unde vine asta. 

Printre altele ni se trage de la numitul PNRR. Ca să primim banii aceea trebuie să facem și noi ceva. O să vină bani de drumuri, de digitalizare, de împăduriri și încă multe altele. Cam 29 de miliarde de euro.

Aveți în acest articol cum se face împărțirea banilor

În schimb Uniunea Europeană ne cere să ne mai reducem deficitul bugetar. Și cel de la pensii implicit. Și pentru asta o să facem câteva lucruri dureroase. Dar altfel nu putem trăi. 

O să vă spun la ce s-ar putea angaja guvernul României, cel puțin în materia pensiei.

Sau mai curând ce i s-a pus în vedere. O dată ar fi vorba de înghețarea pensiilor la actualul nivel. Știți că sunt programate niște măriri. Apoi eliminarea pensionării anticipate. Vorbim și de schimbarea modului de calcul al pensiei, dar și despre ce ne interesează cel mai tare astăzi. Și anume, că treptat, va fi mărită vârsta minimă de pensionare. Până în anul 2035. Asta ar însemna că în loc de 65 de ani azi la bărbați să fie 70, de exemplu. Iar la femei, în loc de 63 să fie 67-68. Cam asta ne cere Uniunea europeană. Cam asta se va trece în PNRR, cu ceva variații

Cifrele nu sunt publice, dar sunt singurele variante posibile. Ministrul Turcan spune că în niciun caz nu se va face obligatorie treaba asta, dar asta am înțeles cu toții deja. În niciun caz acum. Dar beneficiile și restricțiile ar putea fi atât de interesante încât să fie ca și cum.

Aici o analiză foarte bună asupra momentului și sistemului de pensii

În loc vom primi un munte de bogăție, care ar putea da un impuls important țării noastre. Acum, ca să fim onești până la capăt, nu ar trebui să vină cineva din afara țării să ne  spună povestea asta. Astea sunt singurele măsuri viabile ca bugetul nostru să nu se prăbușească. Ar mai fi unele, dar la ele sunt nepopulare. Vorbesc de mărirea taxelor și impozitelor sau scoaterea la suprafață a unei imense zone de economie gri. De care foarte multă lume se cramponează. Chiar în ediția de joi a României în Direct, o ascultătoare, patroană, spune că oamenii săi preferă să lucreze la negru.

Cum am ajuns aici 

Și asta se întâmplă pentru că în România, în curând se vor întâlni două curente de sens contrar. Este vorba de ieșirea la pensie a celei mai mari generații din istoria noastră, este vorba despre decreței, concomitent cu micșorarea dramatică a populației. Așa că să nu vă mire că prin 2050 vom fi doar 15 milioane de persoane și că raportul de oameni activi și cei aflați în întreținere, copii sau bătrâni, va fi de la 1 la 9. 

Aici aveți o analiză demografică foarte interesantă

Asta e situația din viitor. Dar dezechilibrul este deja aici. El numără 18 miliarde de lei pe care anul acesta bugetul de stat îl trimite la plata pensiilor pe lângă ce se află acolo. Înțelegeți? Bruma noastră de dezvoltare nu contribuie la valoare adăugată și la o calitate mai bună a vieții din România. Ea contribuie la supraviețuire.

Acum, domnul Barna vine și spune că va trebui să legăm vârsta de pensionare de speranța de viață. Asta se întâmplă deja în multe state europene. Nu numai la noi. Îmbătrânim cu toții. Și nici nu prea face copii. La noi, speranța de viață este de 76 de ani. Ar trebui să muncim până la 70. Este nepopular, e adevărat. De asta o să-i vedeți pe miniștrii fugind în draci să nu zică asta cu gura plină. Dar o să-i auziți pe populiști vorbind de o nenorocire. Nu e. E purul adevăr. La care trebuie să aducem o soluție.

Cineva va trebui să aibă curaj să facă toate cele de mai sus. Sau să acceptăm imigranți. Sau să facem copii. Combinația de deficit la pensie, cu taxe mari deja și împrumuturi pe măsură e catastrofală. Bine, mai putem tăia de la stat câte ceva. Dar nu o să vedeți.

Și ar mai fi ceva

Schimbarea unui tip de atitudine asupra vieții și a muncii. Suntem crescuți într-un sistem social care împarte viața în trei etape. Cea a formării, cea a muncii pe rupte și apoi o binemeritată odihnă. Se ajunge la senzația că pensia este o perioadă minunată în care ne odihnim și alții plătesc sau că trăim din taxele plătite de noi. Și că societatea trebuie să contribuie oricum la perioada asta. La bunăstarea ei.

E ca și cum cineva ne spune că partea cea mai frumoasă a vieții începe la vârsta senectuții. Munciți, că după aia scăpați! Or uităm să ne spunem mereu ce este mai important. Că viața merită trăită și acum. Că avem nevoie de echilibru, de odihnă și zâmbete și acum. Datoria solidarității pentru lucrurile bune ale vieții este valabilă și pentru azi. Și azi ai voie să te odihnești.

Așa cum munca la bătrânețe nu e nicio rușine și nicio problemă câtă vreme este adecvată nevoilor și puterii noastre. Eu unul nu-mi închipui vârsta aceea ca o perioadă în care voi sta și-mi voi îndeplini visele pe care le am acum, dar sunt prea ocupat să le trăiesc. Ba chiar aș visa să mai fiu relevant și cu mintea alertă și la vremea aceea. Sigur, de la o vârstă încolo asta trebuie să fie o opțiune personală și bazată pe beneficii.

E foarte interesant că doar doi dintre cei cu care am stat de vorbă la România în Direct au gândit așa. Dar mai avem timp.

Am mai scris despre pensii aici

Photo by Andrea Piacquadio from Pexels