Liviu Dragnea e cinstit. Până la o lămuritoare hotărâre judecătorească, cred că Liviu Dragnea e cinstit atunci când spune: „Nu am făcut nimic greșit. Ceea ce am făcut noi au făcut toate partidele. Pentru că toate partidele au dreptul legal să primească informații cu ceea ce se întâmplă.” Iar aici Liviu Dragnea  spune lucrurile drept și fără să se ascundă prea tare. Iar el e unul dintre oamenii care mănâncă politică pe pâine încă de la apariția noului stat modern român.

Domnul Dragnea a venit în politică în 1994 și de atunci până acum a parcurs cu viteza corectă toate etapele devenirii politice în România. A intrat în politică în opoziție, iar nu la putere, intuind corect că la data respectivă România e în fața unei schimbări politice majore.  A câștigat un mandat de consilier local la Turnu Măgurele în 1996, devenind aproape imediat prefect al județului pentru 4 ani. În 2000 vede din nou schimbarea venind și trece la PSD.

Aici urcă treptat, mai ales în mandatul lui Mircea Geoană, unde îl apără pe acesta de baronimea care a mirosit că Geoană joacă în alt film.  E momentul în care își creează profilul național, dl. Dragnea devenind cheia și lăcata a tot ce mișcă. Dacă vreți, îl puteți compara cu d-na Udrea, pe când aceasta era ministru. Mai ales de când în aprilie și-a băgat o ordonanță de Guvern care îi dă dreptul lui, vicepremierului Dragnea, să dea bani la primării doar prin ordin de ministru.

Pe scurt, Liviu Dragnea știe tot despre orice în politica din România. În fapt, e tot ce sistemul românesc a produs mai bun, vârful lanțului trofic.

De asta spun că Liviu Dragnea e cinstit când vorbește de voturile cu toptanul de la referendum. El știe tot ce s-a făcut și mai ales cum s-a făcut la toate alegerile din ’96 încoace. Și vorbește sincer din tot sufletul, dând de înțeles că toată lumea a furat cât a putut, fără să fie deranjată. De asta și nelămurirea de ce tocmai pe el și tocmai acum l-a luat DNA-ul.

Dreptatea lui Liviu Dragnea încetează atunci când spune că dosarul său este unul politic. Nu, nu e politic. E  doar un dosar folosit în scop politic de toată lumea după cum urmează:

Traian Băsescu și susținătorii săi cred că bătând toba pe acest dosar rezultatul referendumului va fi acoperit. Adică vezi Doamne, nu au fost chiar 7,4 ci mult mai puțini și în fapt rezultatul e mult mai strâns. Mai mult, se furnizează dovezi pentru afirmația de astă vară, când de la Cotroceni s-a dat semnalul că s-a furat. Nu, nu e vorba că Președintele vrea să ne arate că în afara furturilor ar fi putut câștiga, ci dă o bătălie de imagine. Adică furtul e atât de mare, încât nici vorbă că la data respectivă românii l-ar fi fugărit pe stradă, ci cu toții am fost victimele unei manipulări.  Unele lucruri nu se uită însă niciodată.

Victor Ponta își securizează poziția în fața baronilor locali. Dragnea îi stăpânește mult mai bine. De aceea, premierul a stat în spatele lui susținându-l și bătându-și încă un cui în imaginea sa europeană. Radicalismul oamenilor din teritoriu, multele lor dosare penale, îl împing pe dl. Ponta la un permanent joc dublu. Deși în sufletul său, probabil, prim-ministrul se bucură de o uriașă gură de aer pe care i-o dă acest dosar, mai ales dacă va duce la îndepărtarea vicepremierului.

Crin Antonescu, care are nevoie de voturi de peste tot, simte că e momentul să mai călărească puțin valul. De aici și atacurile la premier și anunțul că nu acceptă imixtiuni în justiție. Iar discursul anti- procurori din 2012 nu prea mai are valoare, mai ales de când Președintele a brevetat metoda răs-răsucirii în politică.

În ceea ce-i privește, procurorii trebuie să facă orice e posibil să demonstreze că au avut dreptate, ca să acopere sprinturile verii trecute peste câmpuri și prin biserici pentru prinderea țăranilor martori. Mai mult, ei sunt obligați să facă același sport și la alegerile viitoare, arestând de la voturi la registre și softuri, căci obiceiul furtului nu va dispărea. Iar în abența unei acțiuni de aceeași amploare, eu unul chiar voi începe să cred că e dosar politic.

Mi-e teamă că pe oriunde ai da-o, în speța de față, fondul problemei e pe la coadă. Sănătatea alegerilor și a democrației e chiar ultimul lucru la care se gândesc toți cei implicați.  Toți sunt ocupați să și-o tragă unul altuia și apoi nouă. E un viol în grup , chit că victima mai fusese abuzată.

Ba chiar și domnul Dragnea, subiectul dosarului, se ia și el de mână cu restul grupului: „Le transmit colegilor mei să stea liniștiți, că sunt bine și nu s-a întâmplat nimic.”  Un fel de: „pentru voi sufăr eu, fraților”. Acum e bine și mesajul prinde. Numai că primul sânge a fost vărsat și a început să atragă răpitorii. Și pe măsură ce dosarul va merge mai departe și data pronunțărilor se va apropia, va vedea că în jurul său se face gol, tot mai gol. Iar un vicepremier nou, se va pregăti să spună la televizor: „mi-e dor de Liviu Dragnea!”