Când Petronela Rotar a publicat în decembrie anul trecut un poem dedicat tatălui său, pe moarte în spitalul din Brașov, postarea a făcut înconjurul internetului. Pentru că era dureros, sensibil și te oprea în loc.
Dar s-a mai întâmplat ceva. Atunci am conștientizat mulți dintre noi că, de fapt, povestea ei se repetă în zeci de mii de cazuri. Că toți cei care mor la terapie intensivă nu mai pot să-și vadă familiile. Și că este posibil ca în cazul fiecărui bolnav „cineva să nu aibă chef să ducă un telefon la urechea lui.” Pentru că asta i s-a răspuns Petronelei.
Mai sunt câteva învățături
Și apoi a mai fost ceva interesant. Petronela mi-a povestit că în urma publicării poemului a sunat-o o asistentă medicală care i-a spus că niciodată nu s-a gândit așa la cei pe moarte. „Eu credeam despre mine că sunt om bun. Și că ce mai contează pentru cineva care moare să i se vorbească. Oricum n-aude.”
Și tot așa aflăm, pas cu pas, că medicii nu au parte de consiliere psihologică în țara asta. Nici măcar cei care se confruntă cu moartea zilnic. Și că unii dintre ei fac asta pe ascuns ca să nu se afle în sistem.
De aici pornește interviul cu Petronela Rotar. Ea a fost de-a lungul anilor unul dintre avocații nevoii de igienă mentală în viețile noastre. Și una dintre persoanele care a vorbit public despre depresie, atacuri de panică, căderi nervoase. În general lucruri pe care evităm să le spunem chiar și celor apropiați.
Câteva recomandări suplimentare
Aici găsiți textele Petronelei Rotar, dar și drumul către cărțile sale.
Alte lucruri despre care nu vorbim
Nu uitați că sunt deja două episoade din Vorbitorincii pe care le puteți asculta.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Nu are rost sa dezbatem lucruri serioase numai intre noi…asa, ca si cand numai noi intelegem ce este grav, daca lucrurile serioase nu sunt bine intelese de „majoritate”. Si asta datorandu-se „scoboratorului” nivel educational si cultural al respectivului segment. Ba chiar continuand si cu alte categorii socio-profesionale, asa cum ar fi cazul…medicilor nostri. De ce nu ar fi si ei atinsi de …erori din mentalitate ?. Pentru acest motiv, va propun analiza temei/chestionar : ” …nu cumva si noi romanii, avem o „problema…?”. Nimeni nu e scutit de erori in gandire, dar exista posibilitatea sa „te faci bine”, numai gandind intre anume repere.Cele pe care le recomand eu si cred in ele, sunt cele care compun ansamblul filosofic al crestinismului, incapand insa cu (!…)”Psalmii”, „Proverbele”, ” Ecleziastul” s.a….si continuand obligatoriu cu „Invataturile lui Iisus” si abia apoi, trecand la…Marx. In acest moment, parlamentarii PLUSUSR-istii, desi sunt la inceput de insusire spre practicare a unei filosofii, au inceput de-andoaselea, „incontra naturii umane”, respectiv, cu…Marx. Asa ceva , produce ganduri proaste cu efecte rele; sau nu tocmai bune. Sau nu toate bune…Iata-i ca exemplu, pe alde Bulai si Clotilda; deocamdata…
P.S. Ceea ce i s-a intamplat interlocutoarei dvs., aici la Brasov, se putea intampla (inca mai rau) si in alta parte. Caci…toti suntem romani…Noi suntem romani…