O veste proastă vine de la Dacia. Compania a retrimis în șomaj tehnic câteva sute de muncitori din tura de noapte. Cererea de mașini nu e atât de mare după criza sanitară. Economiile își revin mai greu, iar în privința României nu este singura veste proastă pe care o așteptăm.

Trimiterea muncitorilor de la Dacia în șomaj era o decizie așteptată. După optimismul redeschiderii toată lumea s-a lămurit că lucrurile vor merge mai greu. Chit că numărul mașinilor vândute în Franța a sporit și-n mai s-au vândut câte în martie și aprilie la un loc, lumea este în continuare reticentă. De altfel, guvernul de la Paris tocmai a dispus finanțarea Renault cu 5 miliarde de euro, ca să acopere problemele companiei. Și Germania a creat un fond special de impulsionare a vânzărilor de mașini, tot în valoare de 5 miliarde de euro. 

Asta și după ce exporturile germane s-au prăbușite cu 239 de miliarde de euro. Probabil că asta va duce și la concedieri, așa cum au fost anunțate deja în Franța. Și economia americană are pierderi la export de 246 de miliarde de dolari, iar un studiu publicat de WSJ arată că problemele ar putea ține până în 2030. Semnele arată, oameni buni, că eliberarea de sub restricții nu înseamnă simultan și ieșirea din criză. Aceasta de abia începe, din cauza schimbării comportamentelor de consum.

Unde stă România în această situație? Deloc bine. Am mai spus asta. Pe noi, această criză ne prinde în an electoral, cu un aparat bugetar imens, cu cel mai mare deficit din istorie și cu un program economic de relansare care se lasă așteptat. 

În recent apărutul raport privind inflația al BNR apare un tablou sumbru în care domină cuvântul incertitudine. Astfel, oficialii BNR se așteaptă la o scădere a consumului și la o oprire temporară a finanțării economiei în perioada viitoare. Raportul avertizează asupra creșterii șomajului, reducerii salariilor sau înghețării beneficiilor angajaților. 

De asemenea, în raport se spune că revenirea economică va fi graduală și lentă, iar PIB-ul ar putea înregistra o scădere asemănătoare cu cea din anii 2008-2009, adică de șapte procente. Adăugați aici criza sanitară despre care nu știm cât va dura și la ce presiune financiară va obliga statul român. Să mai spunem că în ultimele luni diferența dintre exporturile prăbușite și importurile pentru bunuri de consum zilnic a ajuns la niveluri record. 

Cât de prost stăm, vom afla chiar vineri când este așteptată o decizie crucială pentru economia României: agenția de rating Standard & Poors va hotărî dacă menține ratingul actual al României sau ne coboară pe treapta de mai jos care se numește junk, adică gunoi, adică o țară în care nu sunt recomandate investițiile. Potrivit analiștilor perspectiva de a ajunge acolo este cam 50 la sută.

Cheia acestei decizii va fi răspunsul guvernului în materia măririi pensiilor. Dacă acestea vor fi mărite cu 40 la sută, România intră în zona economică negativă. Ludovic Orban a anunțat că se va mări după puteri, adică nu 40 la sută, dar nici nu a spus cu ce sumă. Cert este că o mărire va avea loc. Adăugați aici că nicio restructurare nu va avea loc în aparatul bugetar.  În aceste condiții ajutorul economic de 300 de milioane de euro, promis de guvern,  este o glumă.

Singura veste bună vine de la Uniunea Europeană care ne dă 33 de miliarde de euro aproape pe degeaba. Ar fi un miracol ca România să reușească să ia toți banii și să facă din ei autostrăzi, spitale, investiții în energie și alte lucruri care să poată reașeza economia. Un miracol pentru că banii trebuie cheltuiți de aceeași funcționari care nu au reușit să facă asta cu fondurile anterioare.