Acordul dintre Biserică și guvern este subiectul nostru de astăzi. Dar adevărul este că o să vorbim despre un mod de a face politică, dar și de a influența comunitatea. Un mod desuet și strâmb și care trebuie să lase loc modernizării. E timpul să merge mai departe.

Dezacordul dintre Biserică și guvern, căci așa trebuie să-i spunem acum, a pus pe jar o mare parte a societății. Venită după un discurs dur al președintelui Iohannis, în care acesta vorbea despre înmulțirea morților, înțelegerea  a stârnit stupoare. Nu numai pentru că era în răspăr cu discursul prezidențial, dar și pentru că sporea riscurile de îmbolnăvire foarte mult. 

Înțelegerea spune că se pot distribui atâta prescura cât și lumină, din casă în casă, fie de voluntari fie de Poliție. Mii, poate zeci de mii de oameni primiseră dreptul să se plimbe prin comunități în week-endul de Paște. Poate vă întrebați cum a reușit BOR să obțină acest pachet de indulgențe într-o perioadă în care toată lumea se teme de boală, iar pentru restul cultelor interdicțiile au fost clare. 

Răspunsul e foarte simplu și trebuie căutat câteva decenii în urmă. Biserica și-a dorit mereu să aibă un cuvânt de spus în stat. Pas cu pas, în perioada noastră post-decembristă, a construit un sistem de acces  la resursele statului. A primit bani de investiții, dar și bani de salarii. A primit bani de Catedrală și tot felul de scutiri de plăți. A pus la punct un sistem de făcut bani și nu a avut responsabilitate în fața statului. 

Mai  mult, a primit drept de decizie și intervenție în chestiuni laice. Nu uitați că în această țară BOR și guvernul a au avut un acord secret privind învățământul, acord care a fost desecretizat în 2014 doar la presiunile presei. Și tot în această perioadă, BOR a primit dreptul de a încuviința profesorii de religie. Nu uitați de diversele discuții legate de icoane sau alte probleme din școli. 

Acesta este doar un exemplu, dar politicienii locali și înalții ierarhi au fost mână în mână de nenumărate ori. Sunt lipiți unii de alții. Pentru tot sprijinul logistic, Biserica a trebuit să facă un serviciu foarte important: să pună la dispoziția puterii vremelnice o rețea prin care se adună voturi. 

Există această credință în mintea politicianului român care ne spune că preoții au capacitatea de a duce voturi într-o direcție sau alta. Și fiecare partid se mufează foarte repede la această rețea. În mintea lor este o rețetă miraculoasă de a tranzacționa voturi. Nu uitați imaginile cu politicieni în biserici, de la referendum.

Și apropo de asta, exact referendumul vă arată și valoare rețelei. E vorba de cele trei milioane de voturi despre care partidele vechi cred că le au sau nu în  funcție de relația lor cu Biserica. 

Un calcul greșit, s-a arătat după căderea referendumului privind familia. Dar cum cele două părți fac afaceri de ani buni, au hotărât că mai merge una. Nu are rost să strici mersurile cu un prieten care ți-a fost aproape vreme de 30 de ani. Despre asta a fost vorba și vă asigur că toate partidele vechi ar fi făcut asta. Doar că lumea s-a schimbat și nu numai pentru o lună. Asta este ce lipsește din calculul acestor domni. Iar greșeala de a trece peste o societate întreagă pentru aceste voturi va atârna mult. 

A, și încă un lucru. Ați remarcat că nu vorbesc despre credință. Nu știu de ce am impresia că nici masa înțelegerii nu a pornit cu o rugăciune.  Dar cred, însă, că credința noastră, a milioane de oameni, va rezista tuturor zidurilor și ușilor închise. Și că ea nu poate fi zădărnicită de o interdicție, dar nici tranzacționată de cineva.