Situația s-a lămurit înainte de a începe. Domnul președinte Iohannis ne-a anunțat că nu va participa la nicio dezbatere prezidențială. Argumentul său ține de modul în care PSD a guvernat în ultimii ani. Și are dreptate în tot ceea spune. PSD a făcut tot ceea ce scrie mai jos. 

”Nu poate exista însă nicio dezbatere cu un candidat al unui partid care a guvernat împotriva românilor trei ani de zile. Nu poate fi niciun schimb de idei cu reprezentanta unui PSD nereformat, care a călcat în picioare statul de drept, care a vrut ca România să deraieze de la parcursul său european doar pentru beneficiul unei clici de infractori. Vorbim de candidata unui partid care acum mimează democrația, după ce a sfidat sistematic valorile și principiile democratice, care i-a umilit pe români, care s-a făcut scut în fața corupților și penalilor în toți acești ani. Nu trebuie să uităm nicio clipă cine este PSD și care este pericolul pe care îl reprezintă pentru viitorul României, oricât ar vrea acum să fugă de responsabilitate și să încerce să ne dezbine prin tot soiul de tertipuri!”

Doar că acest argument este fals în contextul unei dezbateri prezidențiale, într-o țară încă democratică. Să lămurim câteva lucruri. 

Dezbaterile prezidențiale și de alt tip sunt esențiale pentru democrație. Ele nu influențează decisiv alegătorii, dar au rolul simbolic al înfruntării, în avantajul alegătorilor. Și de asemenea ne spun cât de buni sunt liderii noștri în condiții de stres. Iată ce spune o analiză Stratfor despre acest tip de dezbateri.

O dezbatere nu este despre politică sau politici publice. Este imposibil să lămurești probleme complexe în 90 de secunde (…) Dezbaterile sunt despre un singur lucru: capacitatea de a răspunde la întrebări a căror complexitate nu-ți dă voie să răspunzi în timpul alocat. Îți dau un bonus pentru că ești rapid, capabil, dar nu spun mare lucru despre cât de deștept este un candidat. Nici nu trebuie să o facă pentru că a fi deștept, în sensul academic, nu e musai o calitate pentru un președinte. Dezbaterile pot să arate, în cel mai bun caz, câtă stăpânire de sine are un candidat în condiții de presiune și apoi să ne demonstreze capacitatea de a articula câteva gânduri legate de chestiunea în cauză, în timp ce convinge privitorii de cât de serios și plăcut este. De fapt, asta înseamnă să fii lider. 

Ar mai fi însă ceva. Dezbaterea mai arată și capacitatea de a asculta și răspunde argumentelor altcuiva. Te face să fii mai atent și să pui la încercare propriile tale credințe, ca privitor. Și este esența, însăși, a libertății de exprimare. Pentru că le dă voie să vorbească și celor care nu sunt de acord cu tine, nu poți să-i suporți sau nu vrei să-i auzi. Aceasta este democrația. Și către asta trebuie să mergem.

Și să ne îndreptăm către cazul nostru. Iohannis are dreptate în ce spune mai sus. Dar sunt de ignorat toate argumentele PSD-ului în chestiuni juridice? Ar trebui ele puse în fața celeilalte părți și demontate? După mine, da. Ar trebui probat tot ce spune domnul Iohannis și atunci când cineva se apară? Eu cred că da. 

Urâți PSD-ul? Foarte bine. Dar îi urâți și pe cei 20 la sută care au votat-o pe Dăncilă? Este dreptul lor cetățenesc și al tău să primești răspunsuri și să auzi și altceva. Ar fi fost singura ocazie când acei oameni ar fi fost scoși din bula lor. 

De când am scris pe Facebook, am primit un val de urări. Am auzit c-ar trebui mai puțină presă, că sunt vândut, că nu am bască și altele. Puteți să spuneți ce vreți, dar eu nu voi argumenta niciodată pentru mai puțină democrație și mai puțină dezbatere.

În ce privește argumentul că Dăncilă este proastă și nu merită ascultată, eu zic c-ar fi trebuit să o lăsați să arate dacă e așa. Ar fi putut să o vadă și alții. Apoi, argumentul că PSD i s-a adresat lui Iohannis xenofobic, inuman și cu atacuri la demnitatea umană este invalid și el. Asta nu l-a împiedicat pe Iohannis nici să o pună pe doamna Dăncilă în funcție, nici să vină la dezbateri cu Ponta. Mai e și argumentul că presa vrea circ. Sigur, așa, alegerile sunt cel mai mare circ. Nimic din ce-am auzit nu stă în picioare până la capăt. Și mai ales cererea ca presa care cere dezbaterea să fie fără pată. Presa nu pate fi altfel decât societatea, dar poate spera la mai bine. 

În fine, dincolo de aceste considerații pe care unii o să le considere plictisitoare sau desuete, trebuie să știți care este analiza mea despre ce gândește PNL în realitate. 

Domnul Iohannis știe că va câștiga alegerile prezidențiale. După ce-a trecut-o pragul pe Viorica Dăncilă în turul al doilea, zdrobindu-l pe Barna, PNL se gândește la viitor. Planul e simplu: un guvern al președintelui Iohannis, sprijinit de mai multe forțe politice și cu o opoziție a PSD-ului. Dar nu orice fel de PSD, ci unul condus de doamna Dăncilă. Deci, astăzi, i se suflă în pânze Vioricăi astfel ca ea să aibă toate elementele pentru a rămâne șefa PSD și după alegeri. A unui PSD slab și nevolnic, nu unul cu un lider mai puternic, cum ar fi fost Ponta.

Un PSD în viață este mult mai util decât unul dispărut care să-i lase loc unei clase politice noi. O altă parte a planului urmărește limitarea USR, dar la asta o să revin într-un articol viitor. Ce se întâmplă acum este un joc care să salveze vechea clasă politică în fața unei forțe noi. Iar Iohannis face parte din vechea clasă politică. De asta are încă nevoie de acest PSD. Rezultatul? Încă cinci ani în care o să vă întrebați de ce România progresează așa lent.