-Spune repede ce-ai făcut!

-Nimiiiic!

-Zi repede, că te știu după față.

-Doar ție, la ureche!

Mă aplec:

-Doamna CREDE că am mâncat în oră.

-Cum adică CREDE? Ai mâncat sau nu?

-Păi așa crede!

-Vladimir, ai mâncat?

– O să zic da, doar ca să nu mint.

-Păi cum așa?

-Eram înfometat.

-Și ce ai mâncat?

-Cornul de la cornul și laptele

M-am liniștit. Nu e de vină. PSD-ul a făcut-o și pe asta. Apropo, sper că n-ați uitat că la apariția cornulețului cu lapte s-a inventat și asta.

Și încă una.

-Ai de scris 3 propoziții despre cum se îngrijesc cărțile rupte. Pleci de la ideea că în biblioteca școlii sunt cărți rupte și că trebuie să le repari. Hai dă-i drumul!

Plec înapoi la calculator. Se ițește pe lângă mine, după un minut.

-Ce faci, mă, nu scrii?

-Nu prea!

-De ce? N-auzi ce-am spus?

-Cărțile din biblioteca școlii noastre nu sunt ruuuupteeee!