Inițial m-am gândit că e ironic că România a primit o fotografie în loc de buget. După care mi-am dat seama că este  firesc să fie așa. Fotografia lui Liviu Dragnea este corolarul unei epoci mincinoase și al unei epoci a lucrului făcut în bătaie de joc, dar mai ales împotriva rațiunii.

Nu mă interesează că acolo sunt câteva dosare penale, nu mă interesează că premierul nu e prezent la masă, deși se lucrează la decizii majore. Și nici faptul că la o întâlnire  economică majoră nu e niciun laptop.

Mă interesează tupeul politic de tovarăși, de camarazi de partid. E fotografia unui for interior al partidului comunist. Doar acolo se dădea impresia asta că tovarășii lucrează în beneficiul oamenilor. Doar acolo se dădeau comunicate lemnoase și misterioase în același timp, dar care nu însemnau nimic.

M-aș uita, însă, și-n altă cheie. Motivul pentru care am primit o fotografie în loc de buget este că nu au o soluție reală la ce urmează. Cu datorii uriașe, împrumutându-se lunar de peste un miliard de euro, nu pentru a genera plus valoare, ci pentru a plăti facturi sociale, lucrurile nu stau bine. 

România este în pragul unei crize. Noile taxe au transformat țara în importator de curent din exportator, silesc băncile să taie investițiile, au scumpit curentul, au devalorizat moneda națională și ne-au adus în situația că nimeni nu vrea să ne împrumute. Șapte emisiuni de titluri ale statului, din ultimele luni, nu au fost acoperite complet. Și nici nu este cum, de vreme ce tu vrei să faci afaceri cu ce-l pe care-l belești. Or pentru asta, chiar nu au nicio soluție, în afară de unele fantezii populiste: să înjumătățim rezerva națională, să luăm banii copiilor sau cine știe ce.   

Și-mi mai spune ceva această fotografie. Nu mă grăbesc să compar cu Venezuela, suntem încă la multe prostii depărtare. Dar am să mă uit la un fapt incontestabil. Sau la un concurs de fapte incontestabile. Pentru asta trebuie însă să ne adresăm celui mai echilibrat și apreciat institut de cercetare politică din Statele Unite. Brookings Institution este instituția la ale cărei analize fac cel mai des referire politicienii americani, fie că sunt de dreapta sau de stânga.

Ce spune Brookings despre Venezuela? ”Venezuela a devenit exemplul pentru cum o combinție de corupție, greșeli economice și o guvernare care nu respectă standardele democrației pot duce la suferințe în masă.” 

Mai știți undeva aceste exemple? Turcia, Belarus, Rusia, Moldova și o listă lungă de alte state care stau să se prăbușească. România unde vi se pare că este în această combinație de factori?  Cât de aproape suntem de un scenariu de acest tip?

Venezuela a început prăbușirea sa cu taxare marilor companii petroliere și apoi naționalizarea lor. Toate erau făcute pentru finanțarea unor programe care să-i ajute pe săraci. Sau pentru programul de locuințe național. Doar că, potrivit Brookings, guvernul nu a livrat decât pentru anumiți săraci, iar programul de case a fost un semi-eșec, neajungând niciodată la numărul de locuinte preconizat. 

Între timp, inflația a explodat, a ajuns la 1 milion la sută, moneda nu mai are valoare și se tranzacționează uriaș pe piața neagră, guvernul Maduro a renunțat la toate standardele democratice, a bătut repetat populația în stradă și, foarte interesant, țara s-a depopulat. Se estimează că patru milioane de oameni au fugit în țările vecine. 

Azi, la spartul târgului, Maduro a vrut să scoată din rezerva națională aur de 1,1 miliarde de dolari, dar Banca Angliei l-a blocat. Mai știu pe unii care visează la rezerva băncii Naționale ca să îndrepte cursul leului. Maduro e fost șofer de autobuz. Nici ai noștri nu-s departe. La populism sunt însă egali. 

La ora la care scriu, Liviu Dragnea anunță că are cele mai mari creșteri ale PIB-ului din istorie. Doar că le raportează la doi ani și nu la unul, cum ar fi normal. Dar, chiar de-ar fi așa, atunci de ce ne împrumutăm de un miliard lunar? Ce se face cu banii aceștia? Unde sunt spitalele, autostrăzile și grădinițele? Sau PIB-ul acesta uriaș nu ajunge decât pentru bugetari? 

Ce-ar fi de spus la final: suntem departe de a fi Venezuela, dar adunarea de la masă se poartă ca și cum am fi!