Vladimir e un tip foarte sociabil, căruia îi plac petrecerile. Aproape nu-l mai poți desprinde de ceilalți copii, iar 2-3 ceasuri nu mai ai treabă cu el. Așa că m-a surprins la un moment dat, la o aniversare la Mc, când a venit și s-a așezat în fața noastră fără să spună un cuvânt. A trebuit să-l împingem un pic de la spate să ne spună ce dorește, deși i se vedea pe față că are o supărare: ” Un copil e rău cu mine”. Aproape mi-a rănit orgoliul când mi-a spus că adversarul e mai mic decât el. Îi spusesem repetat să ne spună dacă-l supără cineva, la școală sau la joacă. Incidentul a fost rezolvat rapid de amfitrioană.
Mă gândesc prin câte astfel de situații trece zilnic copilul nostru, fără ca noi să știm. În definitiv, așa cresc și învață ce e viața. Pe de altă parte, am convingerea că lumea în care trăim e mult mai agresivă decât cea din epoca noastră. Mai ales când vine vorba de internet.
Cyberbullyingul pare să fie unul dintre subiectele uriașe din Europa și Statele Unite și unul inexistent în media de la noi. Cazul Rebecca Sedwick a ținut agenda americană câteva săptămâni. Un copil de 12 ani omorât, practic, de două copile de aceeași vârstă. Fata a fost terorizată săptămâni întregi. [citat]La un moment dat, agresoarele îi spuneau: „Cum? Mai ești în viață?” După cum o să vedeți în poveste, cinismul principalei autoare e uriaș.[/citat] „Mi-a plăcut ce-am făcut.”, spune ea la un moment dat. Povestea a luat o asemenea turnură, încât părinții celor două fete vinovate vor fi puși sub acuzare pentru dă nu și-au supravegheat copiii.
Cu ocazia asta i-am cunpscut pe cei de la beatbullying.org unde puteți citi mai multe sfaturi utile. Sunt o grămadă de semne fizice și emoționale care vă pot ajuta. Cel mai important e, o să vedeți, tăcerea. Când copilul nu mai vorbește cu noi e o problemă.
[citat]Diferența față de lumea noastră e că pe vremuri, acasă, erai protejat, te simțeai sigur. Acum acasă au loc practic cele mai mari agresiuni, odată cu deschiderea calculatorului.[/citat]
Pt cyberbullying aveți aici câteva idei de apărare:
- Cel mai important sfat e să aveți și voi cont pe rețele pe care este și el și să fiți prieteni. Știu, asta e îngrozitor, mai ales dacă sunt adolescenți sau pre-adolescenți, dar așa merge viața. Noi suntem cei care avem controlul.
- Eu aș spune, oricât de trist sună, că e bine să-i știți și parolele.
- [citat]Puneți mailul vostru la feed-back-ul rețelei. Mai bine suferim un pic pe tema asta, decât mai târziu.[/citat]
(Chiar când scriu asta, V. mă întreabă dacă poate juca online un joc. „Cu necunoscuți pe internet?”, întreb. „Da!” Răspunsul e nu și așa vă rămâne multă vreme. Repetat mă întreabă și repetat va rămâne așa, până când va crește)
Și ce ar trebui să-i învățăm pe copii despre conturi pe net:
- fără informații personale detaliate pe net
- salvează și printează toate mesajele ofensatoare
- gândește-te de două ori înainte de a pune o poză pe net
- nu răspunde la provocări
- nu da parolele altcuiva decât părinților
E mai complicat decât pentru generația cu cheia de gât, dar, după cum citisem undeva pe net, noi am dat naștere generației cu tableta în mână.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!