Mi-aduc aminte foarte clar că la noi în școală, numărul 4 din Vaslui, era un fel de rulotă plină de cartoane. Erau adunate acolo sute de kilograme de hârtii inutile, carton mult și discursuri cu tovarășii, presupun. Nu țin minte să fi ridicat cineva hârtiile de acolo și nici nu interesea pe nimeni. 

Umplerea rulotei era o corvoadă și un frecuș nedemn, ni se părea nouă. Cam o dată pe lună trebuia să aducem la școală tot felul de chestii. Cel mai nasol era la treaba cu borcanele. Un borcan gol pe vremea aia era o avere. Mai ales dacă avea și capac. Borcanele alea se umpleau și te ajutau să treci iarna când nu se găsea nimic. Și nu se găsea nimic. 

Când eram șef de grupă, trebuia să notez ce aduce fiecare. Și aveam un ”vocabular” pe care notam toate ”prostiile” astea. Grădinaru 7 sticle, Popa 7 borcane, eu 4 sticle și 2 borcane. Recolta se punea în fața clasei și ne uitam la ele, neavând idee ce o să facă statul în cadrul programului 3R, ”Reciclare, Recondiționare, Refolosire.” 

Cea mai mare acțiune a fost una care întreaga curte a școlii s-a umplut într-o toamnă-iarnă de toate fierătaile pământului, sticle, hârtii, un hei-rup care a durat ceasuri și care nu ne-a provocat nicio plăcere. Faza asta nu avea nicio legătură cu mediul pe atunci și nimeni nu a pronunțat acest cuvânt vreodată. Tot ce-am înțeles e că partidul rămăsese fără resurse și avea nevoie de timpul și mai ales borcanele noastre.

Singura chestie mișto era că dacă strângeai destul ziare, puteai să te duci într-un loc și primeai parcă 1 leu pe kilogramul de hârtii. Bani erau. Așa era la noi. De neînțeles. Azi am mai băgat la cap. 

Ieri în curtea școlii lui Vladimir, numărul 79 din București, mii de kilograme de lucruri reciclabile erau strânse. O săptămână de verde, așa s-a numit acțiunea. O nouă generație, 30 de ani mai târziu, chiar are ocazia să înțeleagă ce face. Și mă bucur că o face. Dacă ni s-ar fi povestit și nouă care e treaba cu toate resturile alea, poate azi eram o țară mai curată. Faptul că eram obligați să cărăm fără rost și mai ales pentru partid toate alea la școală ne-a făcut delăsători.  Treaba asta a încetat când a căzut comunismul. Pentru că lumea a văzut-o ca pe o corvoadă. 10 de ani după revoluție, habar nu am avut de ce trebuie să facem curat și să nu aruncăm lucruri aiurea. De aici, o mizerie cumplită.

Este una dintre cele mai înjositoare rămășițe ale comunismului. Faptul că majoritatea dintre noi habar nu au avut și nu au de ce trebuie să facă curat prin jurul lor. Iar ideea că acum copiii și părinți se ocupă laolaltă de treaba asta, chiar ne mai dă o brumă de speranță.