Așa, moca, zice domnul Țiriac. Și eu zic că e foarte frumos. Sportul românesc e la pământ, mai ales la nivel de copii sau la nivel de masă. Așa că 100 de milioane  de euro, lângă care se pot adăuga altele sunt mai mult decât binevenite. Și o închidere de cerc dacă vreți. Țiriac a câștigat foarte mulți bani din România. A intermediat și diverse relații la un nivel imposibil de atins de un oficial român obișnuit. Statul i-a lăsat la schimb o casă de la RA-APPS. Discutabil.

Dar să ne mai uităm un pic. E, chiar așa, moca? Chiar așa e, zice domnul Țiriac, dar fundația să nu plătească impozite.

Păi e beton, nu-i așa?În loc să bage banul la teșcherea, domnul Țiriac vrea să ruleze niște bani fără impozit. Fundația are nevoie de spații, mașini, echipamente, salarii, consumabile, și multe. multe altele. Ce mișto ar fi dacă astea ar veni tot din companiile domnului Țiriac sau ale unor apropiați. Sau dacă donatorii ar putea să ofere și ei spre cumpărare propriile produse acestei fundații. E ca și cum ai investi în propria firmă, fără impozit pe profitul reinvestit. Ba mai mult, ai primi și niște scutiri de impozit odată cu donația. Apoi ți-ai cumpăra fără TVA și impozit diverse produse de la tine. Și după aia bagi banii la teșcherea.

Domnul Țiriac și-a făcut calculele. E timpul să le facă și statul. Eu cred că pierderile nu sunt spectaculoase. Nici câștigurile lui Țiriac uriașe. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună statul este dacă merită, pentru scopul propus. Eu zic că da. Măcar ai un punct de plecare.

În ce privește faptul că nimeni nu l-a sunat, nu m-aș agita foarte tare. Nu există un departament de preluări donații. Și domnul Țiriac știe foarte bine că dacă sună la premier sau la ministrul sporturilor, oamenii ăștia se opresc din tot ce fac ca să-i răspundă. Dar, deocamadată, nu face decât să negocieze.