Pentru că Vladimir nu l-a văzut jucând niciodată și crede că Ronaldo e cel mai mare. Pentru că mie mi-e dor să mai am emoții și să trăiesc povești.

Pentru că aveam 5 ani când tata m-a dus să-l văd, pe el și doar pe el, la un meci al Farului, la Constanța.

Pentru că mi-a însoțit copilăria și adolescența, lăsându-mă să visez.

Pentru că m-a făcut să cred că suntem o națiune mare.

Pentru că fost un idol corect al generației mele și a crezut mereu în ideile sale.

Pentru că am sărit gardurile stadionului să-l văd când și-a luat „la revedere”

Pentru că pot și eu să duc povestea mai departe.

Pentru că e printre puținii care a vrut și a construit pentru viitor.

Pentru că ai avut dreptate, Gică Hagi. Ar fi trebuit să-ți facem statuie. Poate la anul, la 50.