Peste câteva zile, Comitetul Olimpic Român va trebui să facă cea mai dificilă decizie dinaintea zilelor de Olimpiadă. COR va hotărî cine este sportivul care va duce drapelul României pe stadionul Maracana în data de 5 august, la deschiderea Jocurilor Olimpice din acest an.

Este, probabil cea mai mare onoare pe care o poate primi un muritor, profesionist în ale sportului, în întreaga carieră. După urcarea unei trepte de podium olimpic. Este, de fapt, ca un Oscar pentru întreaga carieră sportivă. Dar și o posibilitate de marketing uriașă pentru fiecare dintre țările participante. 900 de milioane de privitori a avut la tv, ceremonia din 2012.

 Găsiți aici lista cu portdrapele în 2012 și o să vă dați seama că fiecare țară încearcă să aducă în față un nume care să o pună pe hartă. România l-a avut pe Horia Tecău. În anii trecuți au fost handbalista Valeria Beșe și Elisabeta Lipă în două rânduri, pentru că performanțele sale sunt de neegalat.

Anul acesta alegerea este simplă: Simona Halep sau Cristina Neagu. Nu există în termeni sportivi altă discuție în acest moment. Desigur, acolo va fi și Alin Moldoveanu, a cărui medalie de aur la tir atârnă greu, dar aceasta a fost acum patru ani.

Cum să faci însă alegerea.

Sportiv vorbind, în acest moment, Neagu este în vârful carierei sale. Indubitabil este cea mai mare jucătoare de handbal de pe planetă. Este numărul unu într-un sport de echipă, lucru al naibii de greu. În ultimul an, a cucerit o medalie de bronz la mondiale și o Ligă a Campionilor. Neagu construiește o legendă sportivă, așa cum Gațu a făcut la vremea sa.

Simona Halep nu a avut un an strălucitor. Până la Madrid, dimpotrivă. A fost mereu acolo, dar speranțele au fost întotdeauna mai mari decât posibilitățile. A existat acolo o formă de alint și parcă sentimentul că există un calcul la cât și cum să pui umărul.

Halep nu s-a ridicat la înălțimea imaginii pe care singură și-a ridicat-o: de luptătoare până la ultima minge. Iar capitalul său de simpatie este ciobit pe ici, pe colo. Chiar și așa, imaginea sa este uriașă. U-ria-șă. În România și în afară. Este unul dintre sportivii români care sunt recunoscuți pe stradă și prin alte părți ale planetei. Prezența sa în fruntea delegației ar aduce un capital de simpatie sănătos României.

Dificilă alegere pentru membrii COR, căci au în față două personalități puternice. Cum vrem noi însă să arate România văzută din afară? Are această imagine o semnificație pentru toată planeta sa mai curând una internă? Vrei să transmiți pe tot globul sau, primind această putere, dai un semnal în țară?

Pentru mine alegerea este simplă. Aș premia echipa și liderul său. Aș premia jucătoarea care s-a reconstruit, care este un exemplu despre cum poți să cazi în disperare și să te ridici. I-aș da această onoare Cristinei Neagu pentru modul în care strânge din dinți, fără să dea un pas înapoi. Pentru modul în care trebuie să arate un lider oriunde în lume. Exemplul său pentru România este important.

Și, da, aș premia constanța, ambiția, imposibilitatea de a renunța și mai ales lipsa de capricii. Halep are timp la dispoziție să mă contrazică. Poate câștiga Roland Garros-ul zilele astea și lumea și acest premiu i se vor așterne la picioare. Tot ce trebuie să facă este să arate că vrea, așa cum o face Neagu de fiecare dată.