De când lucrez în presă m-am ferit să comentez sau să analizez prestațiile colegilor mei. Presa, mai ales cea de azi, e un lucru complet subiectiv. Am încercat să-mi fac treaba cât pot de bine și rareori am răspuns celor care mă critică. Cred că am făcut-o odată, când într-un studio mi s-a urat să mă îmbolnăvesc. Dar am făcut-o echilibrat și cumpătat, așa cum sunt. Criticile colegului Prisacariu merită însă un pic de atenție pentru că au trecut de pragul relației profesionale. Așadar:

1. Când vrei să faci muci pe cineva, te asiguri întăi că primul lucru pe care îl spui este adevărat. A fost o singură dată invitat în emisiunea mea, când a refuzat pe motiv de ”închidere de ziar”. Următoarele dăți când a fost sunat pur și simplu nu a răspuns la telefon. Ca să nu credeți că mi-a spus cumva lucrurile de le gândește.

2. A refuza să vii în principala emisiune a propriei stații este o greșeală. Aici, laolaltă cu colegii tăi, poți să susții ideile tale, poți să intri în dezbatere, poți să arăți împreună cu ei că ești puternic. Tragem împreună la aceeași barcă, iar adversarii noștri din piață au învățat asta, ei mergând la emisiunile colegilor.

3. În trei luni de când muncesc la B1, nu l-am văzut în redacție. Aș fi crezut că nu ne intersectăm, dacă nu aflam chiar de la el, că nu trece prin redacție. Cred că este un caz unic în istoria televiziunii. Ar fi înțeles probabil mai multe despre așteptările celor de acolo. Mi-e teamă doar că a avut o agendă proprie pe care a pus-o în spațiul B1TV.

4. Să sugerezi că eu aș lucra pentru diverse structuri este de-a dreptul obrăznicie, Ultimul Cuvânt fiind printre puținele emisiuni care mai și pune la îndoială ce se întâmplă în instituțiile de forță.

5. Absolut genial să mă acuzi de obediență. Câtă vreme eu și o mână de oameni am făcut dezvăluiri despre tot anturajul lui Băsescu, el a execuat o poziție de drepți perfectă. Ba, ne-a tras-o de câte ori a putut, că nu respectăm înaltele comandamente ale statului de drept. Când l-a prins pe Băsescu jos, laolaltă cu prietenii cu caschete, l-a executat cu o deontologie perfectă. Curajos, bărbate!

6. Când doi ani și jumătate, te bat, aproape în fiecare zi, toți adversarii tăi din piață trebuie să-ți pui câteva semne de întrebare. În 2014 am fost concurenți pe același tronson. Împreună cu Lili Ruse, am luat emisiunea din 0,5 rating și am încheiat în decembrie cu 2. În timpul ăsta l-am bătut la dublu și apoi la triplu. Când ai astfel de probleme, nici Ponta și nici Striblea nu sunt vinovați de plecarea ta din televiziune. Primul căruia trebuie să-i adresezi întrebări și critici ești chiar tu. Să vezi dacă nu cumva nu ai făcut treaba pentru care ai fost angajat. Nu ai îndeplinit nici interesul public, că lumea nu s-a uitat la tine, nici pe cel al stației căreia nu i-ai livrat cifrele așteptate.

Înainte de a scrie despre mine, fă-ți o analiză proprie. Vezi dacă te confrunți cu un eșec sau nu și mergi mai departe. Uite o fac eu întâi, după care poți să încerci și tu.

Venirea mea la B1 nu este încă un succes. Audiențele sunt fluctuante, emisiunea nu este stabilă, greșesc uneori cu invitații, tezele nu sunt foarte clare, subiectele nu sunt totdeauna bine alese și împachetarea încă are de suferit. Am greșit uneori la moderare, dar am reușit multe seri bune și unele evenimente chiar. Și, foarte important, am avut o atitudine constantă față de invitați, fie că s-au numit Ponta, Băsescu sau Tăriceanu. Asta analizez eu, dimineța, când mă uit pe audiențe. Și fac asta pentru că programul e responsabilitatea mea și doar a mea. Și încerc să găsesc soluțiile cele mai bune și să testez ideile care ne pot aduce succesul. Și pentru că doar așa îi respect pe cei care muncesc în această redacție. Fă-o și tu, căci altfel riști să rămâi doar un țânțar care mușcă lumea de fund.