Ultima săptămână a schimbat ceva major în subteranele politicii de la București. Este o succesiune de evenimente care pot răsturna configurația politică actuală și-l poate doborî pe Victor Ponta aflat, probabil, în cel mai bun punct al carierei sale de premier. Economia îl ajută, măsurile de restabilire a unor drepturi salariale și sociale la fel, aparenta moliciune a președintelui Iohannis este de folos, iar partidul s-a predat după ce în jurul său a făcut curat DNA-ul.

Și atunci de ce s-ar putea îngrijora ”tânărul prim-ministru”, cum îl numește Iohannis? Ce semne ne arată că ar putea fi la începutul drumului de ieșire din ecuație?

1. Votul pe alocații, forțat de PNL, o să spuneți. Da, de acord, dar acesta este efectul nu cauza. PSD a fost surprins de trecerea amendamentului pentru dublarea alocațiilor. Liberalii au jucat o carte dublă câștigătoare. Dacă trecea era victoria lor, dacă nu, Guvernul ar fi fost acuzat că nu respectă însăși esența social-democrației. Amendamentul liberalilor a trecut cu ceva sprijin de la UNPR și PLR. Dar sub nicio formă nu ar fi putut trece dacă PSD avea oamenii în sală. Doar că PSD nu a reușit să-și aducă deputații la vot. Iar motivul trebuie să-l căutăm cu câteva ceasuri mai devreme.

În biroul lui Zgonea, câțiva oameni, cei care dețin cheile Parlamentului, tocmai bătuseră palma pentru o reformă majoră a Legislativului. Au subțiat drastic numărul de parlamentari, care devenise uriaș după eșecul votului uninominal. Vor mai fi parlamentari în România doar 450 de persoane. În Camera Deputaților, după toate probabilitățile, vor mai ajunge cam 110-120 de oameni de la PSD. Dintre ei, unii ar trebui să fie la UNPR. Gabriel Oprea vrea nu mai puțin de 50 de locuri. Bătălia pentru a mai fi parlamentar e uriașă.

În acest context, liderii grupului PSD nu au mai reușit să-și strângă oamenii la vot. Mulți știu că nu vor mai fi acolo, nu le mai pasă de ce se întâmplă de viitorul lui Ponta sau al partidului. Și nu sunt puțini. Majoritatea are acum în Cameră aproximativ 280 de oameni. Cei care vor fi tăiați au de negociat multe lucruri personale în perioada viitoare. Printre ele, viitorul lor și al lui Ponta. Cu ajutorul lor PNL poate să-l debarce pe premier. Iar bătălia s-a mutat în toamnă. Nu întâmplător, Victor Ponta declara că, dacă nu va găsi sprijin pentru buget, acest guvern va cădea.

2. De luni, agenda publică va avea ca prioritate cazul Șova. Încet și sigur se va construi un mecanism care să-l aducă pe Șova în fața judecătorilor. Ponta va fi prins între ciocan și nicovală. Nu va fi de acord să-și lase prietenul plecat, dar nici nu vrea să adune la pasivul său și chestiunea asta.

3. Nici cazul Dragnea nu-l ajută foarte tare. Într-adevăr DNA a făcut curat în jurul său. Dar Dragnea este un caz special. El este omul care știe cel mai bine partidul. Ponta este liderul, dar Dragnea este cel care știe cel mai bine cum se strunește fibra PSD. Și apoi de prea multe ori cei doi au spus că sunt o echipă. Cât va rezista Ponta fără Dragnea la putere? Dar dacă Dragnea îi devine adversar?

4. Ponta are de umplut un buget uriaș în care a băgat o grămadă de măriri, drepturi salariale și alte facilități, plus gălușca alocațiilor. ANAF-ul ia la puricat zeci de firme și se îndreaptă practic împotriva celor care finanțează partidele. Căci, cine altcineva decât firmele evazioniste erau cele care băgau bani mulți la partide?

5. Ponta a reușit performanța să-l activeze un pic pe Klaus Iohannis. A renunțat la tactica adormirii care îi adusese atâtea beneficii în primele luni ale anului și a hotărât să treacă la atac. Iar Iohannis este un tip care nu uită.

Totul arată că Victor Ponta de abia începe să se confrunte cu presiunea  care îl poate da jos. Nu are foarte multe cărți la îndemână, poate doar scenariul în care pleacă pentru a putea candida din opoziție la președinție, cu ceva mai multe șanse. În orice caz va face tot ce este posibil să pice de pe un cal mare și foarte popular.

Nu degeaba a acceptat alocațiile care pot să-l înfunde financiar, definitiv. Și apropo de asta. Am văzut și analizat ideea potrivit căreia PSD și liberalii au avut o înțelegere să treacă alocațiile pe sub nasul FMI. Nu exclud nimic în politică. Au făcut deal-uri și în trecut, unul o să vi-l povestesc curând. Dar, ce nu mă convinge în toată povestea asta este că PSD nu și-a asumat chestiunea nici măcar în fața propriului electorat. Și faptul că pentru ei nu era o miză acum să dea niște bani în plus. O puteau face în 2016. De asta înclin să cred că suntem la începutul unui punct de cotitură.